Citat:
În prealabil postat de adam000
Of Carine, te rog sa ma ierti, pt ca aparent te-am ranit fara sa vreau, pt ca s-a inteles gresit.
Nu, nicidecum. Ma intrebam in ce masura tace pt ca ea are o neputiinta a ei (o neputiinta de a raspunde - caz in care ea tacand tot acumuleaza frustrari si tot mai rau se simte; vreun fel de sensibilitate, vreun fel de timiditate/sfiala de a interactiona/raspunde direct, neputiintele acumulate de ea de la parintii ei, etc)
De aceea iti sugerasem sa vezi un pic cum ar arata lumea traita de ea, ca sa ii intelegi neputiintele. Asa cum tu ai niste nevoi de la ea (si neputiintele tale), poate ca asa are si ea nevoile ei de la voi (de la fiecare in parte, probabil diferit) si poate una din nevoi este sa fie luata in consideratie ca persoana asa cum este (cu neputiintele ei)
Nu am vrut sa te ranesc folosind nu stiu ce nuante cum banuiesti tu din neintelegere.
Sensul nu am vrut sa fie unul negativ, ci ma intrebam daca tu ai trait vreodata cum ar arata lumea unui om care nu se vaita niciodata, ci doar tace (si eventual aduna in el) ? Oare cum este lumea interioara a mamei tale (cu neputiintele, complexele si traumele ei) - pe care ar trebui sa o iei in considerare si sa ii respecti aceste neputiinte, daca vrei sa poti comunica real cu ea.
Iata, toate acestea sint neputiinte ale tale (poate ca multe din ele mostenite de la parinti), ale lumii tale interioare - si nu pare prea fericita viata ta cu ele. Te-ai intrebat vreodata cum e lumea interioara a mamei tale? Oare cum ar fi daca ar semana cu a ta? (de ex: tu ai o retinere si nu poti comunica cu sotul pe tema asta care te doare pe tine / mama ta nu poate vorbi cu tine pe temele ei dureroase; pe tine te afecteaza atat de tare ca iti afecteaza viata / poate ca si pe ea o afecteaza neputiintele ei la fel de tare; poate ca asa cum mama ta te afecteaza pe tine prin comportamentul ei probabil generat de starea ei interioara / poate asa il afectezi si tu pe sotul tau prin starea ta - mereu trista, ca un mort viu, etc; poate asa cum tu esti "prea sensibila", poate asa este si ea "prea sensibila" in felul ei si atunci cand lucrurile devin prea mult pt ea, se retrage in ea in tacere, sau fuge in tacere, etc) Oare cum te-ai raporta la ea, ce i-ai zice daca ar fi sa ii ocrotesti durerile ei provenite din neputiinte? Cat de grea este lumea ei interioara de purtat? Ca sa o intelegi si sa poti comunica eficient cu ea?
|
Am inteles mai bine acum, eu imi cer iertare.
Eu imi dau seama ce mult sufera, ca tocmai d-aia insistam sa vorbesc cu ea, dar cred ca anxietatea ei este asa de mare cand se gandeste la probleme ca nu poate suporta asta, si se preface ca totul este bine, si ca nu e nicio problema. Alteori ia un fel de somnifere ca sa doarma, sa nu se mai gandeasca. Mai demult, dupa ce s-a certat cu tatal meu (i-a facut scandal ca a interpretat comportamentul lui ca pe o lipsa de apreciere pentru ea, desi nu cred ca era asa) si a luat atatea calmante ca se clatina... Asta ma ingrijoreaza, ca mi se pare ca-si face mult rau si singura, interpreteaza ca toata lumea are ceva cu ea si lucruri de genu. In fine... mi-am dat seama ca nu pot s-o ajut, ma rog pentru ea, sa faca Dumnezeu ceea ce eu nu pot face.