[florin.oltean75]

Pomul halucinogen

--------------------------
Pomul otravit, Pomul nascator de rele, Pomul minciunii, Pomul halucinogen sau Pomul cunostintei raului si binelui (cu inversiunea rau-bine) sunt formulari mai adecvate la metafora biblica a pomului edenic.

Interpretarile duhovnicesti cu privire la originea suferintei din perspectiva crestina sunt multiple.

Unii exegeti accentueaza aspectul neascultarii ca rol determinant al caderii in mizeria batranetii, bolii si mortii, eludand analiza “proprietatilor pomului”.

Orice neascultare de Dumnezeu se plateste cu o anumita decadere sufleteasca, indiferent de natura acesteia. Deci observatia este pertinenta si recomanda ascultarea ca actiune restauratoare a alcatuirii launtrice.

Insa, totusi, pomului i se poate atribui o semnificatie sau poate fi trecut cu vederea, fiind nerelavant in fata pacatului neascultarii?

--------------------------

Revarsarea raului in viata omului poate fi privita si din perspectiva “pomului”.

Alegoric, se poate spune ca ‘fructul oprit’ este otravitor de minte cu efecte devastatoare pentru trup. Sucul lui fisureaza unitatea extatica a mintii si trupului si arunca fiinta in dualitate si procesualitate. Are puterea de a crea stari de “rau”, iar prin contrast, starile de rau mai mic, mintea le catalogheaza ca “bine”. Binele adevarat este doar Dumnezeu – restul starilor “de bine” fiind mincinoase. Deci diavolul nu minte cand spune ca “veti cunoaste raul si binele” (insa un “bine” pervertit, al lumii) – dar minte cand spune ca “veti fi ca Dumnezeu”.

Hranindu-se cu fructul acestui pom fiinta devine ca si drogata. Boala si moartea nu sunt decat consecinte inexorabile.

Daca omul ar avea cunostinta limpede nu ar pacatui. Omul fara limpezime nu se vede nici pe sine in mod corespunzator, nu-L vede nici pe Dumnezeu.

Cum intoxica mintile acest mar halucinogen, a carui zeama curge in continuare prin venele urmasilor lui Adam si Eva? Mintea percepe, simte, realitatea intr-un mod incorect, neconform cu ceea ce este de fapt mediul inconjurator. Este ca o betie in care valatucii de fum par herghelii de cai in spume iar umbrele par monstrii. Aceasta minciuna este subtila, insidioasa si convingatoare.

Orice perceptie a mintii este insotita in mod automat, contaminata de un duh mincinos (“substanta activa”) care creeaza falsa impresie ca lucrurile si fiintele exista prin ele insele, in mod autonom, intrinsec.

Este duhul care hraneste toate pacatele, este otrava care trebuie scoasa progresiv din inima pana cand ea se lumineaza si devine perfect limpede.

Doar cultivarea Adevarului ne poate elibera din aceasta inchisoare de temut tesuta in jurul mintii.