Va multumesc pentru rabdare de a citi si pentru raspuns .Ma doare cand aud de cum sunt alti parinti si sa vad bunicii asteptandu-si nepotei la scoala , mergand cu ei la diverse cursuri , sa aud cu cata dragoste vorbesc despre ei .
In cateva ore o sa o duc acasa .A venit la noi sa nu simta asa tare singuratatea dupa moartea tatalui meu ( Dumnezeu sa-l ierte) dar se pare ca doar pentru atat nu pentru singura nepotica , singura fiica ..... De cand am plecat cred ca adunat atata si acum rabufneste .Nu vede decat ceea ce a facut pentru mine , cat i-am chinuit sa imi ofere o viata usoara , sa ma tina in facultate .Oare nu fiecare parinte se lupta sa ii fie bine copilului lui? Oare ne ajutam copii sa avem cu ce ii santaja dupa aceea?Ma face sa ma simt vinovata pentru tot ceea ce a facut pentru mine si pentru ca am plecat , dar cand a avut nevoie nu am fost acolo?Nu imi pot lasa familia sa stau "legata" in acel oras.
|