Odată, un tânăr vizitator s-a smintit când l-a văzut pe binecunoscutul părinte Grigorie mângâindu-și pisica și l-a clevetit. Însă s-a întâmplat în așa fel că tânărul acela care l-a judecat pe bătrân a devenit mai târziu nevoiaș, în Turcia, și a mers la ambasador ca să-i ceară o slujbă. – Nu am nimic ce să-ți ofer cu excepția faptului că am nevoie de cineva ca să-mi îngrijească câinele; dacă iei slujba, poți să te hrănești cu tot ceea ce rămâne după ce a mâncat câinele. Tânărul a acceptat slujba, deoarece atunci el nu avea nici măcar o bucățică de pâine ca să mănânce. Însă când și-a venit în fire și și-a dat seama de starea groaznică în care se afla, el s-a gândit că aceea era o pedeapsă pentru că l-a judecat pe părintele Grigorie. Când a avut prilejul, el a plecat cu vasul la Sfântul Munte, la Schitul Sfânta Ana Mică, unde s-a închinat în fața părintelui și i-a cerut iertare.Părintele Grigorie i-a spus: – Fiul meu, am știut că m-ai judecat și că dușmanul sufletelor noastre te-a trimis departe, dar m-am rugat Sfintei Ana ca să te aducă înapoi și ea te-a adus. Totuși, ai grijă! Nu-i judeca pe călugări, pentru că ei de multe ori își ascund virtuțile și se prefac că sunt proști, ca să nu fie lăudați.
