Am vazut ieri pe un post TV despre sutuatiile delicate in pragul sarbatorilor,ale unor femilii defavorizate si m-a apasat pe suflet aceasta realitate.De asemenea,am vazut o familie cu 10 copii,extrem de saraci,insa f.bogati sufleteste,iar copii chiar talentati si inclinati spre studiu,atat cat le permitea constiinta in mediul respectiv.M-a impresionat nespus atitudinea spirituala a mamei,o femeie atat de simpla,care a afirmat cu atata intelepciune;"e greu,dar prin copii imi simt sufletul in siguranta!".Extraordinara afirmatie!
M-a smerit instantaneu,mi-a umilit,indirect,pentru ca eu am doar un copil,iar in planificarile familiale nu mai dorim un alt copil...Nu stiu cum poate o femeie sa aiba atata forta de-a creste 10 copii,este aproape de neimaginat o astfel de putere,insa pentru mine este foarte greu.Mi se pare o responsabilitate enorma conceperea si cresterea copiilor,de aceia,efectiv,nu ma simt in stare sa-mi asum o astfelde situatie,care presupune multa rabdare si curaj.Sau poate ca la unele persoane aceasta se manifesta sub un oarecare semn al inconstientei.Nu stiu!Dar stiu ca nu ma simt in stare,nici din punct de vedere al sanatatii,nici mental ca sa mai pot face fata altor copii,si de aceia prefer sa nu ajung in sitatia de-a dispera si de-a nu mai reusi sa o scot la capat.
Am observat ca multe dintre familii se ajuta reciproc,in cresterea copiilor,eu insa,nu detin o astfel de familie,si ca atare,nu am unde-mi lasa copilul nici macar o ora daca am de infaptuit ceva.De aceia sunt ferm constienta de ceea ce implica cresterea copiilor,inclusiv din punct de vedere psihologic fata de educatia acestora,lucru luat f.putin in consideratie de familiile cu copii multi.
De un an si ceva tin la mine o nepotica...numai eu stiu de cata rabdare este nevoie,a fost o relatie foarte dificila intre ea si baiatul meu,intre care exista o diferenta de,doar 9 luni.Mereu dispute,tipete,capricii,incapatinare,boli si alte lucruri...care s-au dublat.Unii afirma ca,unde-i unul,al doilea nu se mai simte.Eu am experimentat acest lucru,si stiu sigur ca unul inseamna unu,iar doi inseamna,de asemenea doi...responsabilitati si rabdare dublate.Sunt cu-adevarat minunati,le admir inocenta...dar nu pot,efectiv nu pot mai mult.
|