continuare
Buna seara,
Imi pare foarte rau daca v-am deranjat sau amarat cu problemele mele din postarea anterioara... Chiar nu am vrut. Sper sa nu ma desconsiderati... Nu stiu cum sa le mai iau si nu prea mai am putere. Toata speranta mea parca se adanceste intr-o negura. Simt ca esuez din toate punctele de vedere. Mi-este oarecum ciuda pe cei care au posibilitatea sa urmeze o institutie de studii superioare si sunt sustinuti atat de mult de parinti, iar ei nici nu isi dau interesul... Mi-as fi dorit macar un strop din ce au ei. O sa ziceti ca sunt invidioasa, dar eu nu imi doresc decat sa pot invata, munci si creste copilul... mi se pare tot mai greu sa fii parinte singur si solitar ca si individ. Incerc sa ma rog si parca sunt atat de obosita inca nu imi gasesc cuvintele. Ma doare sufletul. Sper doar sa pot trece peste ele, fie ce-o fi.
asta e... Va rog sa ma iertati pentru mesaj.
|