| 
				 Scrisoarea Batranului Porfirie catre fiii sai duhovnicesti 
 
			
			In aceasta scrisoare a Sfantului Porfirie se evidentiaza marea sa smerenie, bunatate  si dragoste ce l-au caracterizat toata viata.
 "Iubitii mei fii duhovnicesti, acum, cand  mintea-mi este inca intreaga, vreau sa va dau cateva sfaturi. De mic  copil ma aflam tot in pacate. Cand m-a trimis maica mea sa pazesc vitele  pe munte - caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America sa lucreze  la canalul Panama pentru noi, copii sai -, pe cand pasteam vitele,  citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit  foarte mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung, ca un copil ce eram de  doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi mai amintesc prea bine.
 
 Si vrand sa-l imit, cu foarte multa  lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la  Kafsokalivia, in Muntele Athos si am intrat in ascultare la doi Batrani  ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte  evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de  aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a  ajutat foarte mult; simteam o mare iubire pentru Dumnezeu si petreceam  foarte bine. Insa, cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru pacatele mele,  m-am imbolnavit foarte rau. Atunci Batranii mei m-au povatuit sa ma duc  la parintii mei, in satul meu, la Sfantul Ioan din Evia.
 
 Si, desi de mic copil facusem pacate  multe, cand m-am intors in lume am continuat a face pacate care, pana  astazi, s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a socotit bun si acum  toti spun ca sunt sfant. Eu insa, simt ca sunt cel mai pacatos om din  lume. Cate mi le-am amintit, desigur le-am marturisit si stiu ca  Dumnezeu mi le-a iertat pe cele spovedite, insa acum simt ca si pacatele  mele sufletesti sunt foarte multe, asa ca va rog pe voi, cei care m-ati  cunoscut, sa va rugati pentru mine, fiindca si eu, cat am trait, m-am  rugat cu multa smerenie pentru voi.
 
 Iar acum, ca ma indrept spre cer, cred  ca Dumnezeu ma va intreba: "Ce cauti tu aici?". Iar eu Ii voi spune: "Nu  sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, sa  mi se faca mie". Mai departe nu stiu ce va fi. Imi doresc insa sa  lucreze iubirea lui Dumnezeu.
 
 Si intotdeauna ma rog ca fiii mei  duhovnicesti sa-L iubeasca pe Dumnezeu, Care este totul, ca sa ne  invredniceasca sa intram in nezidita Sa Biserica de pe pamant. Fiindca  de aici trebuie sa purcedem. Eu intotdeauna m-am straduit sa citesc  imnele Bisericii, Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor nostri si ma rog  ca si voi sa faceti acelasi lucru. Eu m-am straduit, cu darul lui  Dumnezeu, sa ma apropii de Dumnezeu si ma rog ca si voi sa faceti  acelasi lucru. Va rog pe toti sa ma iertati pentru toata supararea ce  v-am pricinuit. (Ieromonah Porfirie, Kafsokalivia, 4/17 iunie 1991)"
 
			
			
			
			
				  |