Ce este sfințenia? Este asemănarea cu Dumnezeu pe care a pierdut-o Adam și au regăsit-o toți cei ce s-au întors la El și și-au trăit viața în El.
Sfantul este cel asemenea Domnului, asemănîndu-se Lui cu toată ființa lui, cu sufletul și cu trupul. Pare cam străin să vorbești despre așa ceva în vremea în care
moda a inlocuit Modelul, păcatele au devenit virtuți, iar oamenii s-au asemănat dracilor și i-au întrecut în răutate, dar tocmai pentru aceea este nevoie de mărturii că Dumnezeu este viu încă în lumea în care trăim, prin cei ce Îi urmează.
Dogmatistul Macarie, tratand despre
infailibilitatea Bisericii, scrie : "Obiectul infailibilitatii Bisericii il formeaza numai adevarurile revelatiei dumnezeiesti... Deci prin invatatura despre infailibilitate nu i se atribuie faptul ca ar primi noi revelatii de la Dumnezeu, ci se afirma numai ca pastreaza in toata integritatea si veracitatea revelatia de mai inainte, incredintata ei de la inceput. Deci inseamna a nu-i atribui darul inspiratiei, pe care l-au avut Sfintii Apostoli, ci a-i atribui numai asistenta Sfantului Duh care o pazeste de ratacire".
Biserica are darul de a propovadui o invatatura fara de greseala si de a o imbraca la nevoie in formule care sa nu o schimbe, care sa o exprime fara greseala.
Și totuși, mila lui Dumnezeu este împreună cu omul care Îl caută pe El și îl îndeamnă pururea să înseteze după Adevăr. Dar iconomia dumnezeiască nu rînduiește a se da daruri ale Duhului Sfînt celor care nu au fost botezați ortodox și care nu mărturisesc drept credința în Hristos. Și chiar atunci cînd
din neștiință ortodocșii se rătăcesc, nici atunci nu-i lasă singuri, ci le trimite pe cineva să le lumineze ochii minții.
Sensul ortodox al infailibilitatii se deosebeste esential de sensul catolic. Cum se stie, in catolicism infailibilitatea e atribuita papei ca suprem organ al magisteriului bisericesc.
Infailibilitatea - o EREZIE
Omul de azi, ajungînd la vîrful rătăcirii și înșelării întregii istorii a omenirii, a început să fie părtaș, în nesimțirea lui, uneia din cele mai mari înșelări și rătăciri a neamului omenesc, erezia infailibilității. Ce susține ea? Că un om (la început papa de la Roma, iar mai apoi din ce în ce mai mult fiecare din noi) nu poate greși. Ce este această erezie? Vîrful trufiei neamului omenesc, vîrful îndrăcirii minții noastre. Și întrucît pe verhovnicul lumii eretice contemporane, papa, lumea îl numește „Sfîntul Părinte”, hrănindu-i neîncetat trufia minții, de aici începem și noi să ne raportăm la Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos precum ereticii apuseni la actualul papă. Și adăugînd la rătăcirea minții noastre un cuvînt al Sfintei Predanii, că orice cuvînt al Sfinților Părinți are putere canonică, sîntem gata să ascultăm fără dreaptă măsură orice ni s-ar zice de către vreun cleric. Și de aici repede cădem în rătăcirea de a ne lăsa, noi, orbii, călăuziți de orbi.
Dar nu despre aceasta să vorbim, ci despre părinții cei îmbunătățiți ai vremii noastre, față de care facem greșeala de a-i socoti infailibili. Acest cuget satanic ne depărtează de Hristos cu toată dragostea ce ne-ar purta-o ei înaintea lui Dumnezeu. Suntem datori să le urmăm cuvintele și sfaturile cu toată ființa atîta vreme cît ele nu se depărtează de
Predania Bisericii; dar pentru asta suntem și noi datori să cunoaștem această Predanie. Neștiința nu este o faptă bună, ci un păcat.
Erezia infailibilității ne îndeamnă să nu-I mai urmăm Domnului Iisus Hristos Mîntuitorul lumii, ci celui pe care
mintea noastră îl proclamă „Sfîntul Părinte”. Amar, amar, și iarăși vai!, celor ce și-au proclamat astfel de „Sfinți Părinți” mai ales din cei ce confundă astăzi Biserica lui Hristos cu partidul unic la putere, căci s-au făcut de bună voie vase ale pierzaniei. „Mi-e prieten Platon”, spunea un înțelept din vechime, „dar mai prieten adevărul”.
Ce spune „omul infailibil” despre omul sfînt? „Întotdeauna eu am fost așa ca el, și chiar mai mult decît atît”. Ce spune sfîntul despre „omul infailibil”? „Dintre păcătoși, cel dintîi sunt eu”.
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ala-69076.html