" In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire" (I Ioan 4,18)

Din pricina acestor cuvinte ale iubitului ucenic al lui Hristos, ulti s-au poticnit si pana acum se mai poticnesc. Unii socotesc ca, prin atingerea dragostei, frica de Dumnezeu trebuie in chip desavarsit sa dispara din sufletul crestinului. Insa aceasta a dorit sa spuna Sfantul Ioan Teologul? Categoric, nu! El nu ar fi putut sa impartaseasca gandul cel nebun, ca dupa ce se construieste cladirea ar trebui sa se inlature temelia. Caci, in mod sigur, odata cu indepartarea temeliei s-ar ruina intreaga cladire.

Ce anume a dorit sa spuna Sfantul Ioan Teologul prin aceste cuvintemai inalte? Sa insemne oare ca trebuie sa subapreciem frica de Dumnezeu, asa de laudata in cuvantul lui Dunezeu, ca fiind inceput al intelepciunii? (Ps.110; Iov28,28; Pilde 17,9-10; Isus Sirah 1,16). Nu! Frica de Dumnezeu, alaturi de smerenie, ramane temelia cea mai de nadejde a vietii duhovnicesti si cea mai sigura cale catre Dumnezeu, pe care se ajunge pana la dragoste.