[sophia]

Pe mine m-a surprins mult aceasta idee, de a face un acatist unui om inca necanonizat si in momentul asta sunt derutata asupra ideii de acatist in sine.
Nu mai pricep rostul.
Eu obisnuiesc sa citesc anumite acatiste, dar acum pur si simplu sunt zdruncinata. Pentru mine acatistul este o rugaciune, ceva sfant, deosebit si dedicat unor sfinti cu adevarat.
Nu stiu cine scrie toate acatistele dediacte sfintilor. Chiar nu stiu. Probabil pe la manastiri.

Acum sunt doua aspecte:

1. Canonizarea asta nu stiu sa se faca asa pe banda. Exista niste reguli.
Pentru mine sfintia este hotarata si data de Dumnezeu. El ne judeca, acolo sus, dupa moarte.
De exemplu stiu ca spre a fi canonizata o persoana trebuie sa aibe trupul nestricat, sa existe dovada unor minuni facute, sa fii avut o viata deosebita, o credinta deosebita.

Canonizarea facut de biserici aici pe pamant nu inseamna sfintire cu adevarat. Nu stiu exact ce insemnatate are, afara de faptul ca sunt trecuti in calendar si au zi in care sunt sarbatoriti (sfintii).
Nu stiu de unde si dupa ce criterii sunt luati oamenii spre canonizare.
Multi sunt in calendar si multi sunt necunoscuti noua.
La unii sunt chiar discutii mari, cum a fost de exemplu la Stefan cel Mare. Nu toti il considera sfant in intelesul teologic.

Si notiunea de sfant pe pamant tinde sa-si piarda sensul adevarat, prin inflatie. Vreau sa spun ca fiecare din noi avem oameni la care tinem in mod deosebit si ii consideram sfinti.
Dar cine suntem noi sa-i judecam si sa-i "canonizam"?
Pentru noi sunt sfinti, dar poate ca in sensul teologic nu sunt si nu vor fi. Iar acolo la Dumnezeu nici atat nu stim.
Sunt multi care tin la parintele Cleopa, altii la parintele Arsenie Boca, etc.
Altii ii contesta, sau macar nu ii recunosc atat de sus. Este un lucru atat de subiectiv!

Si eu il consider sfant pe parintele Galeriu.

2. Acatistul
Nu este rau ca cineva a scris un acatist inchinat unei persoane la care tine mult. Si este frumos. Chiar am unele dubii asupra originalitatii, dar nu stau sa judec asta. Daca unii au astfel de capacitati...
Pentru mine problema se pune daca are voie oricine sa scrie oricui acatiste.

Ca atunci eu scriu pentru parintele Galeriu, altul pentru altcineva si atunci de ce nu si pentru cineva inca viata.

Pe de o parte inteleg gestul. Sa scrie, sa-l cante. Daca sa ne rugam la acesti oameni? Nu stiu. Nu stiu cum ii vede Dumnezeu.

Repet, eu sunt zdruncinata. Nu mai sunt sigura asupra notiunii de sfant si de acatist. Stiam ca exista numai cativa sfinti cu acatist, la care ne rugam si ii cinstim. Daca acum ii punem pe toti...nu mi se pare corect. Adica pe cine punem langa bunul nostru Iisus Hristos, sau Maica Sa, sau Sf. Ioan Botezatorul etc.? Chiar ii putem pe toti unul langa altul? Cat respect dam cui?