"Oare ce cuvant, o, fericita, ar fi de ajuns spre lauda dreptatii tale, a darurilor pe care ti le-a facut Mantuitorul si a darurilor pe care tu le faci oamenilor ?
...Mi se pare ca a cunoaste si a spune ale tale dupa cuviinta face parte din fericirea harazita celor drepti...
Dar, o, Bunatate mai presus de toate, pe care o stim in viata aceasta si o vom cunoaste dupa plecarea de aici!
O, incepatura a fericirii si a sfinteniei, Indrumatoare a tuturor!
O, mantuire a oamenilor, si mantuire a lumii, cale spre Mantuitorul, insasi Viata, si toate celelalte pe care dupa dreptate s-ar cuveni sa le graim, pe care le aude Mantuitorul spre mantuirea mea!
Caci El este cauza, dar tu esti impreuna cauza spre sfintire, si numai prin tine m-am desfatat de cele pe care le-am primit de la Mantuitorul; al tau este sangele cel ce curateste pacatele lumii; partas al trupului tau este Cel prin care m-am sfintit, intru Care s-a dat legea cea noua; al tau este pantecele care a incaput Imparatia lui Dumnezeu!
Tu, dar, care esti mai presus decat toata lauda si decat tot numele cu care poate fi cineva numit, primeste cantarea si nu trece cu vederea ravna si da-ne noua ceva mai potrivit prin care sa putem cugeta si grai despre tine si acum, in aceasta viata, si, dupa aceasta viata, in veci, AMIN!"
(Sf. Nicolae Cabasila)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|