Incertitudinile asupra abisalelor cifre privind victimele comunismului internațional, vor continua, oferindu-ne permanent situații în care va fi evidentă neputința unei elucidări istorice corecte. Astfel, cine ar putea afirma că cele 3 milioane de morți notați în catalogul Coreei de Nord, nu au fost de mult depășite, în primul rând, printr-o înfometare la scară națională sau care este rata de mortalitate pentru cei 250.000 de deținuți politici decelați cu mare greutate, în gulagul acestei odioase dictaturi?
Mergand mai departe ne putem intreba cum ar putea fi estimată sau descrisă, suferința altor zeci și sute de milioane de oameni care nu au fost uciși, dar - scăpând din lagăre și închisori – au rămas stigmatizați sau mutilați pentru tot restul vieții, din pricina imenselor suferințe fizice și psihice îndurate? și ce statistică va cuprinde vreodată enorma cifră a rudelor celor uciși, schilodiți sau deportați, care nu numai că au suferit pentru cei dragi, despre a căror soartă nu au știut nimic, adesea timp de ani de zile, dar au fost și etichetate de puterea comunistă ca „dușmani ai poporului” și, în consecință, supuse la represalii inimaginabile?
In partea a doua Florin Matrescu ne provoaca sa descoperim cauzele principale ale prabusirii comunismului, accentuand ultima etapa a deizntegrarii comunismului mondial pentru ca toate acestea sa se inglobeze intr-o intrebare, si anume cum a fost posibil ca prabusirea comunismului sa se produca fara mari varsari de sange si mai ales daca mai supravietuieste comunismul? Pentru anumite persoane sentimentul anilor 1990 era unul de contemporan ce asista la o campanie de diversiune dusa de sistemul comunist, prin folosirea drept cal troian al cuvintelor ce intrase in limbajul current : perestroika si glasnost . Respectând sistematizarea făcută în cele 2 ediții ale Holocaustului roșu și prin aceasta distanțându-se tranșant de acei autori care din neștiință, lipsă de curaj sau corupere morală, au eludat una sau mai multe din verigile acestei „crime colective”, autorul trece trece succint în revistă: doctrinarii , experimentatorii , executanții și colaboraționiștii.
In afara de cele mentionate mai sus, scrierea celei de-a doua parti are la baza viziunea autorului de a realiza nu numai o analiza a realitatii si implicatiilor fenomenului numit holocaustul rosu, ci chiar faptul ca nu trebuie sa fie un simplu act de evocare istorica. Cu siguranta aceasta carte doreste sa constituie o parte integranta a actului de acuzare care va sta la baza unui viitor proces al comunismului,
cerut in prezent de tot mai multe voci care vor sa afle adevarul despre acest proiect social.
Iar la sfârșitul acestei volum, sunt rezervate câteva cuvinte privind „actul de dreptate” legat de crimele comunismului internațional .
Drept incheiere concluzia cartii consta in identificarea sistemului comunist ca fiind echivalent cu un experiment de distrugere sociala. Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, se pot intalni si in alte perioade ale istoriei. Pentru a transforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. In mod firesc o intrebare se impune: Cine a finantat comunismul? In aceeasi ordine de idei o alta cheie de interpretare a volumului reiese spre a fi judecata. Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Autorul insusi ne propune in incheiere o tema de reflectie demna de luata in seama : sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. "
|