[Fani71]

Cred ca exista intre ascultare si libertate o antinomie asa cum exista intre faptul ca pe de o parte Dumnezeu ne lasa liberi si pe de alta el 'vede' sau 'stie' ce 'vom' face.
Cred ca de asta este greu de gasit o formula atotcuprinzatoare care sa ii dea dreptate automat sfantului Maxim in 'neascultarea' sa si sa il condamne pe Arie in neascultarea sa.
O asculare nu este la fel cu alta ascultare, iar o neacsultare nu este la fel cu alta neascultare... Crtieriul binelui este numai Dumnezeu - daca il urmez pe El sau nu.
Cum stim daca il urmam? Pai, asta este greutatea ortodoxiei: ca nu putem sti in mod absolut pana in Imaparatie. Ne mai putem insela pe parcurs. Trebuie sa incercam sa Il urmam cu smerenie, sa ne cercetam cugetul mereu si sa incercam sa vedem adevaratele motivatii ale actelor noastre.

Spunea cineva mai sus ca nu mai este la fel ca in vremea sfantului Maxim, sunt rezolvate, formulate probleme de credinta cele mai importante. Este adevarat ca acum nu mai este cazul sa se discute dogmele care Il privesc pe Hristos si Sf. Treime, cele formulate in sinoade si primite de Biserica (caci a tine un sinod nu este o garantie a Ortodoxiei, ramane sa fie si primit de Biserica, a se vedea exemplele istorice de sinoade neprimite si pana la urma neconsiderate in lista celor 'ecumenice').

Da, este adevarat, dar asta nu insemana ca tot ce tine de aplicarea credintei in viata noastra este batut in cuie de sinoade. Exista multe domenii ale vietii in care Biserica (in totalitatea ei, nu numai episcopii, nu numai calugarii) etse chemata, zi cu zi, in fiecare epoca, sa se pozitioneze.
Suntem fiecare membri ai Bisericii si fiecare 'imparati', profeti' si 'preoti', precum Hristos. Fiecare putem sa ne gasim in situatia de a trebui sa luam o hotarire din domeniul etic de ex, si in Ortodoxie nu exista un 'organ' de tip magisterial care sa dea toate raspunsurile la care credinciosii de rand ar trebui sa se conformeze fara discutie si fara intrebari. Exista desigur episcopi, exista parinti duhovnicesti, dar exista si fiecare credincios botezat (care are acces, mai ales in zilele noastre, la toata comoara Traditiei din toate epicile) si care, in ascultare fata de acestia, dar in ascultare in duhul dragostei si al libertatii date fiecaruia (dar si al semreniei, pentru a nu o lua razna, fecare trebuie sa isi dezvolte trezevia necesara), poate si trebuie sa isi faca o parere si sa urmeze o cale a lui.