Aici poate fi citit un studiu al Mitropolitului Hierotheos Vlachos despre rugăciunea ortodoxă, rugăciunea minții în inimă (
partea 1 și
partea 2) și aici poate fi citit, de asemenea, un studiu al Sfantului Ignatie Briancianinov despre formele rugăciunii înșelate (
partea 1 și
partea 2).
ÎPS Hierotheos Vlachos spune că "prin rugăciunea raițonală neîncetată, pentru început, și prin strădania de întoarcere a
miniți-nous în inimă găsim Harul dumnezeiesc al Botezului care există în inimă. Potrivit învățăturii Sfântului Diadoh al Foticeii, prin sfântul Botez Harul lui Dumnezeu intră în adâncul inimii si
nu se pierde niciodată.
Prin săvârșirea păcatului este doar acoperit acest Har. Prin urmare, așa cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul, pe de o parte,
prin ținerea poruncilor lui Hristos, iar pe de alta prin rugăciune găsim Harul lui Dumnezeu care de la sfântul Botez se află în inimă. Ca un burghiu, mintea intră în lăuntrul inimii și de acolo se revarsă Harul si copleseste întregul om. Prin urmare, rugăciunea nu este un instrument omenesc, nici nu se săvârșește prin eforturi omenești, nici nu este o stare psihologică. Nu se ajunge la ea prin eforturi omenești, pentru că întoarcerea
miniți-nous în inimă se face prin lucrarea dumnezeiescului Har, iar nu prin strădaniile omului, nici într-o atmosferă antropocentrică".
"Această descoperire a inimii și, mai mult încă, a Harului care se află în lăuntrul ei, are multe urmări. Omul dobândește o simțire curată a existenței dumnezeiescului Har. Contemporanii folosesc pentru exprimarea acestui fapt cuvântul trăire. Însă Păriniți Bisericii folosesc o expresie care cred că redă mai bine realitățile. Vorbesc despre existența dumnezeiescului Har în noi în simțire și înștiințare. Sufletul dobândește înștiințare, iar trupul simțire a existenței lui Dumnezeu".
Continuarea aici