Citat:
În prealabil postat de Decebal
Oare asta să însemne sobornicească?
În primul rând că în crezul niceo-constantinopolitan nu apare termenul sobornicească, ci catolică; iar aici ai de studiat ce înseamnă de fapt catolic, iar pentru asta am dat și eu un link la un moment dat (n-ai decât să-l cauți dacă vrei, însă în general atitudinea asta de suficiență arogantă ortodoxistă îți face rău).
În al doilea rând, e cam greu să vorbim despre biserica sobornicească în vreme ce acest atribut (catolică) dat Bisericii s-a dat undeva la sinodul așa zis II ecumenic (de fapt a fost un sinod răsăritean, recunoscut de episcopul Romei abia la sinodul IV ecumenic de la Calcedon) și este cam greu să vorbim despre conducerea după soboare (deși într-adevăr biserica se conducea după soboare [apropo, oare ce s-o fi întâmplat cu sobornicitatea ortodocșilor de conducerea nu mai are loc prin soboare, ci prin bunul plac al ierarhului locului pe feuda lui bisericească?]) la o vreme la care majoritatea sinoadelor erau locale, iar sinodul I ecumenic avea o recunoaștere contestată de arianiști.
În al treilea rând, Crezul nu specifică ce vrea să spună prin catolică? Oare dumneata pe ce te bazezi când ne tâlcuiești ce înseamnă "sobornicească"?
|
Decebal a pus o problema foarte acuta si pertinenta, care trece in nebagare de seama de catre multi. Faptul ca autoritatea, initial catolica (in sensul originar), apoi sinodala, a devenit impartita intre "autocefalii" nuanteaza destul de mult conceptul de ascultare. Cred sincer ca ascultarea reala este absoluta, just, dar numai fata de o ierarhie meritocrata.
Oricum, faptul ca o persoana ajunge intr-un nivel inalt al unui lant de comanda, nu este intotdeauna generat de merit... Iar ideea unora, cum ca prin duhovnic vorbeste intodeauna Dumnezeu, imi suna a superstitie gen oracolul din Delphi. Duhovnicul e doar un om, ca si noi. Are insa har preotesc, ceea ce noi nu avem. Atit.