Plopul și iedera
Era odată un plop. Într-un an, vântul aduse la rădăcina lui o sământă de iederă. Venind o ploaie bună, sământa încolți, iar vrejul de iederă se urcă pe trupul plopului, până aproape de vârf.
Încrezută si trufașă, iedera întrebă atunci pe plop:
- "Cât ti-a trebuit să ajungi atât de înalt?" Plopul, cuminte si înțelept, îi răspunse:
- "Ehe! Mi-a trebuit o sută de ani!"
Iedera, crăpând de mândrie, îi zise:
- "Ce mai treabă! Mie mi-a trebuit numai o vară.
Plopul, de colo, zâmbind:
- "Da, e drept, o vară, dar numai o vară ai să trăiesti, că află de la mine: cine crește repede, piere repede. Așa că vai de mărirea ta!
Si, cu adevărat, în preajma toamnei, vrejul iederii se uscă si, peste putin, căzu netrebnic la piciorul plopului care, întelept si tăcut, îsi ducea mai departe rostul său, lăsat de bunul Dumnezeu.
|