Ce se cade a face cineva când va fi răpit cu ochii?
Iar dacă un fur ca acesta va reuși să te răpească vreodată, să te nevoiești ca măcar să nu lași idolul Afroditei - adică al poftei celei urâte - să se întipărească în sufletul tău. Și cum asta? Sau să năzuiești la Dumnezeu prin rugăciune, acest lucru fiind mai puternic, căci: A Domnului este mântuirea (Ps 3, 8), după cuvântătorul de psalmi, sau să-ți întorci imaginația spre un alt gând oarecare. Că idol pe idol și imaginație pe imaginație se șterg. Căci, zice înțelepciunea populară, „cui pe cui scoate”.
O astfel de lucrare se vede că făcea și Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu: „Vederea m-a răpit pe mine, dar m-am ținut. Idol al păcatului nu mi-am făurit. Idolul a stătut și am scăpat de încercare.” Auzi, a stat - zice - idolul păcatului și nu s-a întipărit în imaginație, iar omul s-a slobozit imediat de ispită, adică de învoirea și [drept urmare] de fapta păcatului.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 124)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|