După o lungă meditare scriu acum că și pentru mine, ca și pentru mulți(nu toți) dintre userii acestui forum, participarea mea cu plăcere(vă mulțumesc!) la temele acestui forum este, de fapt, o ”mângâiere” insidioasă de orgoliu, care reușește astfel să mă amăgească de ”buna mea credință”.
Am văzut la alții paiul din ochi(vă rog să mă iertați!), dar nu pot nega bârna mea, chiar dacă-mi ”place” să n-o observ.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|