[cristiboss56]

Sub fereastra amintirii ne-adunăm
Sufletul de altădată-l colindăm
A venit din nou Crăciunul…şi
Floarea sărbătorilor ne pofteşte la masa bucuriilor.
Lungul şir al moşilor şi strămoşilor, alături de cei de azi, ca şi cei de mâine, sunt o permanenţă a neamului. Stau străbunii noştri la ferestre privind colindătorii şi ascultând, cutremuraţi, colindele despre dulcele prunc Iisus, Care mic şi neajutorat, culcat pe fân în stâna baciului Crăciun, binecuvântă cu mâini micuţe albastrele galaxii ieşite din gândurile Marelui Creator, Pantocratorul desăvârşitelor frumuseţi celeste.
Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupuşor de Făt-Frumos. Către intrare, luminaţi şi pe dinăuntru, de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinţei deasupra peşterii din Betleem şi luminează drumul în spaţiul celor o mie de galaxii.
Ciobanii, cu capetele plecate, murmur în extaz din psalmii împăratului David, tocmai atunci când, de dincolo de nori şi veşnicii, se aude corul îngerilor şi dulce vestitoarele trâmbiţe de arhangheli. La peştera din Betleem s-a făcut pace între Dumnezeu şi om. Acum s-a deschis poarta de întoarcere la era paradisiacă.
(Părintele Dimitrie Bejan, Simple povestiri, Editura Trinitas, 2008, pp. 251-252)