Cămara inimii curate o ai deschis cu cheia rugăciunii smerite,
Și pătrunzând razele Duhului ai văzut limpede tainele mărite,
Pietrele celor rău credincioși ți-au zidit mucenice, cămara odihnei curate,
Iar acum ca o piatră de mare preț strălucești în vistieria Bisericii adevărate,
Căzut-ai înaintea Tatălui, cerând stăruitor iertare celor rătăciți,
Doamne, nu le socoti lor păcatul, spune și pentru noi, cei necăjiți.
Cu pietre ai fost ucis, dar fost-ai întărit de Piatra vieții,
Iar acum în palatele slavei te odihnești cu cetele îngerești,
Și cu pietrele rugăciunilor tale ne întărești în lucrarea dreptății,
Pe piatra răbdării așează gândul nostru spre rodiri duhovnicești.
