Sa inteleg ca este vorba despre vointa divina si despre vointa omului. Ca totul e cam in ceata.
Sigur toti vrem sa facem ceva si pentru asta trebuie vointa. Nu iau aici in calcul lucruri rele. Vointa personala presupune consecventa, peseverenta, o munca uriasa, tenacitate, dorinta de a reusi, de a rezolva, de a te forma sau remarca. Toate acestea inseamna actiune, actiune personala. Daca la acestea se adauga si rugaciunea, ajutorul pe care il cerem de la Dumnezeu, vointa divina, succesul se poate atinge. Dar, sa nu-si inchipuie cineva ca fara munca poate obtine ceva doar prin vointa divina. Dumnezeu ajuta acolo unde vede ca cel care-i cere ajutorul se straduieste, depune efort, isi doreste succesul.
Legat de un alt subiect propus pe acest forum de mine (Parerea bisericii sau cam asa ceva) vreau sa vin cu niste completari care se potrivesc si aici destul de bine.
Era vorba de deochi. Fenomenul exista, incontestabil, insa eu nu-l pot sustine pentru ca nu pot, nu am argumente, dar nici sa-l neg nu pot si-am si motivat de ce. S-a afirmat, la un moment dat, ca fenomenul este provocat prin autosugestie. Perfect, tot ce se poate. Nu stiu. Dar, logic, de ce sa nu interpretam rugaciunea prin care noi invocam vointa lui Dumnezeu tot ca pe o autosugestie? Am de facut cutare lucru, sunt pregatita, dar increderea mea in succes, in rezolvare e mai puternica dupa ce mi-am facut cruce si am cerut ajutorul divin. Ma simt mai increzator dupa ce o parte din povara am pus-o pe umerii divinitatii. Adica, hai sa fim cinstiti cu noi insine si sa recunoastem ca si aici este vorba tot de autosugestie.
Un alt lucru observat de cand am intrat pe acest forum si inca pe altul, tot crestin-ortodox: tendinta unora, nu stiu daca preoti sau simpli credinciosi, de a se impune, de a anihila complet vointa altora, ideile, parerile. Adica, tot ce nu poate fi explicat, tot ce nu convine din anumite puncte de vedere este imediat atribuit, pus in legatura cu diavolul. Spre anihilarea vointei se mergea cu niste zeci, sute de ani inainte, ori astazi oamenii inteleg si judeca lucrurile altfel. Sigur, trebuie respectata biserica, oamenii, slujitorii ei, dar trebuie respectati si credinciosii cu parerile lor, cu vointa lor, vointa la care nimeni nu are voie sa atenteze... La urma urmei, daca gresim dam socoteala doar lui Dumnezeu. Si numai El, Dumnezeu are voie sa ne judece, nu oamenii, nu exaltatii, nu bigotii, nu fanaticii. Eu cred, parerea mea, ca daca de multe ori, se ajunge la discutii nu tocmai principiale e pentru ca foarte multi oameni se complac sa traiasca in mediocritate, in nestiinta, neinformati si dezinformati. Sunt atat de multe mijloace de informatie, nu vad de ce cand apare ceva nou, nu exista dorinta de informare si apoi de polemizare. Este oare mai simplu sa jignesti ori sa atribui diavolului nu stiu ce fenomen sau cuvant ori situatie? neinteleasa?
|