Alexandr-Bazil, iti impartasesc intru-totul parerile. Nici eu nu suport sa "cred" doar pentru ca scrie intr-o carte, sau ca a spus un preot ceva. Cei ce cred in Hristos se numesc crestini. Dar si alte religii cred in Dumnezeu, chiar daca nu prin Hristos ca Fiul. Ma rog, asta e treaba unora daca spun ca au drepturi de autor asupra lui "Dumnezeu".
Cunoasterea este foarte importanta. Cunoasterea fara credinta nu duce nicaieri, la fel ca si credinta fara cunoastere. Daca crezi orbeste in ceea ce o dogma iti spune, asa cum se modifica ea de la secol la secol in functie de interesele bisericesti, nu cred ca ajungi sa cunosti Adevarul. A crede in Dumnezeu, in Isus si in Invatatura sa este corect. Si eu ma intreb cat din adevarata Invatatura mai este acum neatinsa de interese de putere, de politica bisericeasca.
Fiecare este liber sa-si aleaga drumul si nimeni nu ne poate obliga sa renuntam la cunoastere. Nu le neg Calea celor care iau litera de lege tot ce biserica spune. Este un drum bun pentru ei, pentru ca l-au acceptat si ii implinesc. Insa ca si pentru tine, a cunoaste si a intelege este si pentru mine la fel de necesar. Iar credinta in Dumnezeu nu se poate masura din exterior, oricat de mult ar incerca sa o faca cei din afara. Credinta o simtim in noi si nu facem atata caz pe seama ei. Nu este un obiect de comparatie, de ierarhizare.
|