[ciprian_dragne]

Speram ca la acest forum sa pot primi raspunsuri si de la preoti, parinti cu mai mult har decat noi.

Credeti ca n-am incercat? La ce intelegere mai pot spera sau la cata compasiune de la cineva care-mi raspunde de genul: "Atunci cand o sa cazi la pat sa nu vii la mine sa te ingrijesc!"
Sau ca nu e adevarat sau ca spun minciuni, etc. Chiar daca tac asa cum vrea ea, cand mergem pe la rudele ei, nemijlocit vine si situatia de a sta la masa cu ei, si atunci evident ca le spun ca tin regim si etc si nu pot manca decat fara sare; evident ca apare situatia sa fiu chestionat despre situatia mea de sanatate si daca ma apuc si povestesc tot ea e cea care se supara.

- De ce oare se mai vaita o femeie ca-i cade tavanul in cap daca si-a distrus singura stalpul casei?

De aia zic, daca se tot preface ca nu e nimic, niciodata nu cred ca lucrurile se vor mai imbunatatii intre noi. Si e din ce in ce mai rau...Vorba aia, pe omul care nu vede ce rau face si nu vrea sa se schimbe cu adevarat, nu-l poti schimba cu forta! Schimbarea trebuie sa plece dinauntru lui, adica din inima lui.

Sanatos si fericit nu ma pot preface! Rugaciunile par ca nu-mi sunt de prea mult ajutor.
Am sa ma rog in continuare pentru a gasi o cale de a fi mai bine. Dar deja am 4 ani de cand mi-au cedat rinichii prima data si de atunci tot fac 2-3 blocaje renale bilaterale pe an. (regim complet fara sare, zero sare adica, n-am reusit sa tin decat in perioadele cand am fost mai mult timp plecat de langa sotie!).

Am ajuns sa ma gandesc ca sacrificiul pe care-l fac in casnicia asta nu merita? Femeia mea nu merita...Ce sa fac oare?
Dumnezeu nu-i salveaza pe toti cei care merg la biserica! Multi mai suntem pe aici doar de umplutura! Va veni o vreme cand Dumnezeu va taia in carne vie cu coasa (sau pentru treaba asta va trimite pe altul, pe celalalt adica, caci nimic nu se intampla fara voie de la Dumnezeu, nici macar faptele Diavolului).

Am inceput sa raresc vizitele la rudele ei tocmai ca nu vor sa admita si nu pot sa inteleaga situatia starii mele de sanatate. Evident ca acest lucru supara.
Cand il duc pe copil la socrii caut sa plec cat mai repede inapoi fara a lua masa cu ei. Evident ca acest lucru supara.
Intotdeauna de cand mi s-a intamplat sa am probleme cu rinichii am regretat orice moment de slabiciune cand am facut cateva concesii relativ la acest lucru, adica de a manca cat de cat chiar daca nu e regim strict.

- De ce trebuie sa se supere altii mai mult decat mine pentru starea mea de sanatate? Unde e compasiunea? Evident ca cineva s-a apucat sa-si ascuta sabiile, caci Dumnezeu n-a venit pe pamant inca ca sa aduca Pace, mai intai ne-a adus Adevarul. Si adevarul este cel mai greu de acceptat.

Cunoaste cineva un duhovnic cu har in zona Bucuresti?

Doamne ajuta.