[fallen]

In ultimele zile ale anului, ma bantuia, desigur, clasica intrebare care ti se pune, ce imi doresc de la noul an? Normal, intelept e sa spui "ce-o da Dumnezeu", insa trebuie sa te gandesti si ce vrei tu sa realizezi, sa indeplinesti, cu ajutorul Lui... El o sa-ti dea ce ti-a dat si pana acum: sanatate, putere de munca, rabdare, credinta...Restul depinde de tine: sa muncesti, sa inveti, sa-ti faci datoria , sa te rogi, sa nu lenevesti, sa nu deznadajduiesti, sa rabzi greutatile, sa nu Ii intorci spatele si sa nu uiti sa Ii multumesti cand iti este bine, sa fii un bun crestin, sa iti ajuti semenii, sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe tine insuti, sa respecti poruncile si sa faci toate cele placute Domnului.

Ceea ce imi doresc insa, in plus fata de toate astea, la fel ca si in anii precedenti, este, desigur, sa am familie (casnicie) si copii...lucru care, iata, numai depinde de Dumnezeu, ci depinde numai si numai de dorinta partenerilor nostri de viata. Nici chiar Dumnezeu nu ii poate obliga sa ne dea ce vrem noi; asa cum nici chiar sa facem voia Lui nu ne poate obliga, nici pe adam si Eva nu i-a putut opri de la neascultare, nici chiar cand S-a intrupat nu a putut opri pe prigonitori de la rastignirea Sa; nici pe ingerii cazuti nu a putut sau nu a vrut sa ii distruga definitiv, chiar daca acestia continua sa faca rau Creatiei Sale.

Deci, in concluzie, are sau nu are rost sa ne intristam pentru lucrurile care nu depind de noi, ci de ceilalti? Sau sa ne multumim cu ce ne-a dat Dumnezeu, si cu ce putem sa facem noi singuri, prin puterile noastre?