[cristiboss56]

Mark Ellis, jurnalist la Christian Post, relatează în câteva rânduri drumul unei tinere din India către dragostea lui Hristos. Într-un context în care islamul face nenumărate convertiri în întreaga lume şi se manifestă foarte violent faţă de creştini, o tânără a avut curajul şi tăria să se rupă de tot ceea ce însemna ea. De familie, de şcoală, de toată viaţa ei – pentru o nouă viaţă, în braţele lui Hristos.
Subaidath este fiica unui savant islamic, cleric al religiei mahomedane din India. S-a născut, aşadar, într-o familie tradiţională islamică şi a beneficiat de educaţia coranică la cel mai înalt nivel. A mers, apoi, la universitate, studiind medicina. În paralel, a urmat cursurile de lege islamică, echivalentul dreptului canonic creştin. Era o tânără de succes, într-o ţară în care rata analfabetizării este printre cele mai ridicate din lume. Totul mergea conform planului lumesc. Însă, într-o zi, la facultate, a descoperit în mâinile unei colege Cuvântul lui Dumnezeu – Sfânta Scriptură.
„Eu cred în Tine, Domnul şi Mântuitorul meu!”
Când a citit Evanghelia pentru prima dată, acesta a rezonat în sufletul ei, a încolţit sămânţa credinţei creştine. Câteva nopţi mai târziu, ceva neobişnuit i s-a întâmplat. Într-un vis viu, Iisus a atins-o cu mâna dreaptă, acea mână străpunsă de cuiele păcatelor omeneşti. Mângâindu-o, i-a spus: „Nu fi îngrijorată şi supărată. Crede în Dumnezeu Tatăl şi de asemenea în Mine, pentru că Eu sunt Prinţul Păcii. Am fost răstignit, am murit şi am înviat, pentru a vă oferi pace şi viaţă veşnică!”
În acea dimineaţă, Subaidath s-a trezit plină de întrebări – precum odinioară Saul, pe drumul Damascului: „Cine eşti, Doamne? A fost doar un vis?”... Şi, a început căutarea. Nu o căutare fizică, pentru că nu se putea afişa familiei cu astfel de gânduri. A fost, însă, o căutare în Duh şi în rugăciune. O stare ce nu poate fi relatată în cuvinte! În acele zile, tânăra a fost trimisă să aducă apă pentru familie, de la singura fântână existentă în întreaga localitate. Dar, aici a alunecat şi a căzut în adânc, pierzându-şi cunoştinţa.
Ea povesteşte că a simţit cum „Iisus Hristos m-a prins în braţe, ca pe un copil îngrijit de un tată iubitor şi m-a aşezat în siguranţă, zicându-mi: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cei care cred în Mine vor trăi, chiar dacă ei mor şi cei care trăiesc şi cred în Mine nu vor muri niciodată”. Atunci, o floare a credinţei s-a deschis în inima ei: „Eu cred în Tine, Domnul şi Mântuitorul meu!”
Putem spune că totul a fost doar în mintea sa. Însă, familia a găsit-o udă, aşezată pe marginea fântânii, inconştientă! Cum ieşise din apă? În mod miraculos, după o cădere de la o înălţime considerabilă, Subaidath a plecat acasă pe picioarele ei.
Bătută şi electrocutată pentru credinţă
Când Subaidath a povestit familiei despre experienţa prin care a trecut şi angajamentul luat faţă de Iisus, a început vremea încercării în credinţă. Dar, chiar şi nebotezată fiind, tânăra a rămas puternică, până la capăt.
În islam, apostazia unui membru al familiei aduce ruşine pentru întreg neamul, dezonorându-l pe vecie. Văzând că nu pot schimba cu nimic credinţa fetei, bărbaţii familiei au construit un scaun electric artizanal, în care au aşezat-o. Dezbrăcată pe jumătate, bătută şi legată, Subaidath a cerut să i se dea Biblia, ca să moară cu ea în braţe.
În bătaie de joc, călăii – sânge din sângele ei – i-au aruncat-o în poală: „Dacă vrei să mori împreună cu religia ta falsă, aşa să fie!”, i-a spus tatăl. Dar, când a apăsat comutatorul, pentru a trimite curent electric în scaun, nu s-a întâmplat nimic. Bărbaţii au verificat sursa, apoi priza, legăturile... Toate funcţionau perfect, dar curentul nu ajungea la Subaidath.
După o bătaie cruntă, tatăl a dezlegat-o şi i-a strigat: „Tu nu mai eşti fiica mea!”. Apoi, a aruncat-o în afara casei, aproape dezbrăcată. Cu lacrimi, plină de umilinţă şi durere, tânăra a fugit la un prieten creştin din oraş.
În ziua următoare, vecinii au întrebat familia de ce Subaidath alerga pe stradă, îmbrăcată într-o rochie albă şi atât de frumoasă. Cu toţii au rămas uimiţi, ştiind cum le plecase, de fapt, copila din casă.