[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de catalin2

Frati in Hristos sunt doar cei ce fac parte din Biserica, restul sunt frati in umanitate (adica suntem oameni cu totii).
Hristos a venit pentru toti oamenii, dar doar cei ce cred in El si se boteaza beneficiaza de lucrarea Sa. Doar protestantii spun ca lucrarea si jertfa lui Hristos se rasfrange asupra tutror oamenilor, fara sa fie credinciosi.

Doamne ajută Hristoase Dumnezeule, ajută-ne, Treime întreit Sfântă, slavă Ţie !

Frăţioare Cătălin, zîmbesc, e greu cu tine, dar mă bucur că "am de furcă" cu tine, mă bucur mult că intervii uneori pertinent, alteori complet lipsit de iubire.

Intru direct în pită cu tine:

Uite, îţi arăt un lucru simplu, ce l-am învăţat şi eu curând, din dogmatică, că îmi dau licenţa din dogmatică, "Ereziile romano-catolice şi influenţa lor asupra Ortodoxiei de astăzi", la Timişoara (sunt la doua facultate, pastorala, dar nu mă laud cu nimic), unde condamn ereziile romano-catolice, ca să mai spăl puţin, în neputinţa mea, faţa Timişoarei de neputinţa Mitropolitului nostru drag, Nicolae Corneanu. Fi atent:

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Hristos ! Ţine minte ce spun, e învăţătura Sfinţilor Părinţi, revelată în lumina necreată plină de iubire pentru toţi oamenii.

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Hristos. Dumnezeu-Omul. Deci omul Adam, a fost creat după chipul si asemănarea lui Hristos Dumnezeu-Omul.

Deci ştiind asta, sigur că toţi oamenii sunt fraţi şi surori în Hristos, fie că vor sau nu, şi nicidecum fraţi în umanitate (apropo, să vezi ce condamnă "umanitatea" europeană, Sfîntul Iustin Popovici, să citeşti cartea Sfîntului - Omul şi Dumnezeul-Om, editura Sophia, Bucureşti 2010).

Şi mergem mai adânc, frate Cătăline. Adam este numit în Luca capitolul 3, fiul lui Dumnezeu. Şi spun Sfinţii Părinţi, prin Adam nu toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu ? Ba da. DECI nu doar că suntem TOŢI fraţi şi surori în Hristos Iisus, fie că vrem sau nu, sau spunem că suntem cu toţii fraţi şi surori în Dumnezeu Treime, fie că vrem sau nu, fie eretici sau atei, dar mai mult, suntem cu toţii fiii lui Dumnezeu. Îţi dai seama? Suntem toţi, fiii lui Dumnezeu, nu numai fraţi şi surori în Hristos. Aici apare o ispită. O rezolvăm biblic. Ce fel de fiii a lui Dumnezeu, a lui Hristos, a Sfintei Treimi, sunt hinduşii, de exemplu ? Sau ateii, ereticii, etc. ? Sunt fiii rătăciţi, ca în pilda fiului risipitor, pe care Hristos îi aşteaptă acasă, Dumnezeu, cum spune Biblia, tata spune fiului risipitor: "te aşteptam". Of, de-ai înţelege.

Da, eu nici nu am spus altfel, Hristos a venit pentru toţi oamenii, dar doar cei care se botează, beneficiază de lucrarea Lui. Dar cum? Lucrarea lui ca mântuire, că nu mîntuie pe nimeni cu forţa, ci trebuie amintită şi lucrarea Lui, proniatoare, adică purtarea de grijă, anume că răsare soarele si aduce ploaia şi peste cei buni şi peste cei răi. Că îi iubeşte pe toţi, şi îi aşteaptă pe cei ce nu sunt acasă, să vină acasă.

Da, doar erezia protestantă spune ce spui tu mai sus, dar teologia e foarte limitată, tocmai că au tăiato după capul lor şi nu înţeleg că Dumnezeu are voinţa de mîntuire pentru toţi oamenii, dar nu se vor mîntui toţi oamenii, decît prin împreună lucrare; asta un aspect şi celălalt că iubirea lui Dumnezeu se revarsă peste toţi oamenii prin soare, ploaie, grîne, în aşteptarea lor de a deveni creştini şi nu eretici, musulmani, hinduşi, atei, etc. Înţelegi ?

Aşadar, eu îi numesc fraţi şi surori pe toţi, dar îi mai şi smintesc, spunîndu-le, depărtaţi, înşelaţi, chinuiţi, etc. Deşi noi suntem cu toţii fraţi şi surori în Hristos, dovedit, pe bună dreptate, fie că vor ei sau nu, eretici, atei, păgîni, ce-or fi, dar de la a fi fraţi aici, unde luptăm toţi pentru mîntuire, mai mult sau mai puţin prin aceaşi sămînţă ce ne leagă, prin acelaşi Hristos, după chipul căruia am fost creaţi, şi pînă la a deveni fraţi în Hristos, în veşnicie, prin mîntuirea ce o vom avea acolo cu El, toţi cei care o vor avea, mai e ceva cale.

Cătăline, dragul meu mai gîndeşte-te doar atît: cînd nu-i mai numim fraţi şi surori, pe cei dinafara creştinismului (aici mă refer, la toţi din afara ortodoxiei, că doar ortodoxia mai este creştinismul autentic), nici nu-i mai putem iubi. Când spunem o vorbă dulce cuiva, parcă ne umplem de iubire şi de iertare şi se umple şi acela şi ascultă mai cu drag, şi noi îl putem ajuta mai cu folos.

Dar neiubindu-i, nu doar că ne osîndim noi, dar nu-i putem ajuta, nu ne mai putem nici ruga pentru ei, nu va putea Dumnezeu să lucreze prin noi, făcîndu-ne vase ale Sale, să-i aducă acasă, la credinţă, căci Dumnezeu lucrează doar printro inimă ce iubeşte. Atît. Doar printro inimă ce iubeşte. Chiar dacă e necreştină, dacă e o inimă ce iubeşte, Dumnezeu o face creştină. Chiar dacă e o inimă eretică sau sectară, dacă e o inimă ce iubeşte, Dumnezeu o ridică din erezie, îi arată cît de minunat este creştinismul, inima iubind, nu mai vede greşelile fraţilor şi surorilor, vede doar cît de frumoase sunt Sfintele Icoane, vede şi simte cîtă dragoste are Preacurata Maică pentru lume... o... minunat cîte vede o inimă ce iubeşte... Of... de-ai înţelege...

Frate Cătăline, iartă-mă dacă te-am smintit.

Poţi răspunde daca vrei.

Bucurii.