Sf. Ierarh Nifon:
despre vremurile cele de pe urma:
"...In primul rand, cei ce vor sedea pe scaunele bisericesti din toata lumea, vor fi cu totul straini si nici idee nu vor avea despre virtute. Dar si intaistatatorii monahilor vor fi la fel. Vor fi robii pantecelui si ai slavei desarte, incat vor fi mai degraba sminteala pentru oameni decat pilda de virtute, deoarece virtutea va lancezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfata cu banii. Caci acestia vor fi uraciune inaintea lui Dumnezeu si nu vor vedea fata Domnului. Monahii si mirenii vor da bani cu camata si nu vor vrea sa-i inmulteasca in Dumnezeu, prin milostenie la saraci. De aceea, daca nu se lasa de aceasta lacomie, vor fi aruncati in tartar si in muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai inainte, cei mai multi se vor rataci din nestiinta pe calea cea larga a pierzarii. "

Aceasta e o proorocie din perioada de inceput a crestinismului. Cam de cata ascultare vor trebui sa dea dovada credinciosii, atunci cand cele descrise in aceasta proorocie se vor implini? Daca atunci se va da ascultare de cei, care ocupa scaunele bisericesti, ascultarea nu va fi in detrimentul Bisericii?