@ Alin B Alex nu este o persoana credincioasa. Adica crede el in ceva insa nu este f religios. Ai lui in schimb sunt f credinciosi. Din cate mi-am dat seama el nu a avut pana acum greutati f mari ca sa ajunga sa isi puna intrebari existentiale. Nu stiam de la inceput de credinta lui Nu ca nu m-a intersat insa tinand cont ca iesisem cu barbati care mi-au taiat-o din prima si mi-au zis "eu nu cred in Dumnezeu, eu cred in mine", persoane de langa care am fugit de la inceput, alex a fost un caz fericit.
Mosh-Neagu ..parerea ta e si tuturor prietenilor mei. Pe Dumnezeu nu sunt suparata . Eu stu ca toate greutatile in viata au un scop. Doar ca nu stiu cum sa ma rog Lui ca sa ma asculte. De asemenea stiu ca orice lucru daca ti-l doresti cu adevarat si este invaluit in credinta va fi indeplinit. Asta a spus parintele Iustin. Eu nu pot sa cred ca voia Domnului este sa te duci dn barbat in barbat si sa cauti pana gasesti persoana potrivita. L-am intalnit pe parintele Iustin cand aveam 15 ani. Avusesem un accident de masina si am avut fracturi la ambele picioare. Am dat examenul de capacitate pe o targa in cabinetul medical de la scoala n niste dureri groaznice si am luat la cel mai bun liceu din oras...desi nu eram chiar prma din clasa. Am mers in camaruta lui la cateva luni dupa ce am iesit din ghips, cand puteam sa merg fara ajutor. Mi-a zis sa nu stau in picioare, sa stau jos ca stie ca ma dor picioarele (desi nu ii spusese nimeni ce prb am). Atunci mi-a spus ...ca viata mea va fi frumoasa...Dar sa am grija cu cine umblu. De abia acum imi dau seama ce dreptate avea.
Legat de cum ma vede alex...in nici un caz ca o amanta. Relatiile sexuale nu erau chiar f importante in relatia noastra. Eu am fost prima femeie pe care a iubit-o, prima pe care a dus-o la parinti acasa, prima cu care a plecat undeva intr-un concediu. In decembrie am fost in venetia. Cand l-am cunoscut eram inca traumatizata dupa relatia cu fostul desi trecusera 2 ani. Am asteptat mult sa dorm cu el noaptea pt ca stiam ca plang si tip in somn. Cand si-a dat seama de asta...avea lacrimi in ochi si mi-a promis ca nu ma va rani niciodata.
Pe parcursul relatiei...au mai fost momente de oscilare din partea lui...uneori si din partea mea. Eu mai rar . Adica intr-un an jumatate o singura data m-am suparat tare. In rest am trait in cuvinte frumoase, armonie, ne-am ajutat. Nu ne-am limitat libertatea unul altuia.
Cand nu stia ce vrea facea exact ca acum...insa in 2 zile revenea.
Acum deja a fost drastic. Si eu am cam intins coarda pentru ca am insistat sa ne mutam impreuna ar el mi-a spus ca nu este pregatit.
Cearta si motivul pt care ne-am despartit au fost stupide...Chestia este ca el mi-a zis...intr-adevar ca nu ii mai place de el. Ca simte ca are o viata prea linistita . Ca nici eu nu fac nimic sa animez situatia.
Problema este ca am intrat in rutina aia...normala pana la urma intr-o relatie. Cred ca s-a speriat. Nu stiu ce sa mai cred.
De aceea vreau sa ma rog. Ma gandesc ca daca Dumnezeu si Maica Domnului chiar cred ca nu suntem sortiti unul altua o sa ne dea pe altcineva unuia dintre noi si atunci voi sti ca nu a fost sa fie...dar daca nu. Poate e doar o cumpana din partea lui Dumnezeu.
|