[AlinB]

Se pune problema ca "mergi din barbat in barnat" atunci cand barbatii care ii cunosti si care iti plac ii tratezi ca fiind..barbatii tai desi nici unul nu este al tau, cerut de la Dumnezeu si dat de El in Sfanta Biserica.

Ca in povestea cu femeia cananeanca "cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat".

SI nu crezi ca e cam ciudat ca tocmai tu, femeie crestina sa-ti inviti potentialul barbat la concubinaj?
Pai ce fel de familie iti doresti pana la urma?

Inteleg ca nu e credincios.
Nu o fi un ateu prost si agresiv, cum sunt de obicei ateii, dar nici credincios nu este sa ai cine stie ce sperante de la el in directia asta.
Asta e o cruce care nu trebuie neaparat sa o duci, casatorindu-te cu el.
Dar daca o faci, asteapta-te si la mai mult plans.

Nefiind credincios, are alte repere in viata (chiar si lipsa unui reper este un soi de reper).
Daca de pe acum merge pe ideea ca relatia trebuie sa fie "exciting" si mai rau, ca femeia sa faca ceva in directia asta, viitorul nu arata prea bine.
Adica, pana acum de ce a stat cu tine?
Acum, dupa ce i-ai aratat tot ce e de aratat (greseala ta) ce mai asteapta, lucruri peste fire?
Si chiar daca, cand se vor epuiza si pe acelea, ce urmeaza?
Asta e un drum fara final fericit, trebuie schimbat pur si simplu.

Copii zici ca vrei, dar el ti-a spus vreodata ca/daca vrea, cat de mult vrea, cum ii vede el, pentru ce si-ar dori copii, etc?

Stiu un caz in care o femeie ceva mai crestina si-a luat un barbat necredincios.
Nu este om rau, dar necredincios.
Si dupa casatorie a inceput: ca el nu vrea copii (se fereste chiar sa aiba relatii sexuale cu ea, ca nu cumva sa ramana insarcinata), ca se gandeste ca n-ar fi rau daca dupa 20 si ceva de ani de casatorie, fiecare "ar mai cunoaste si alte persoane", etc.

Sau alt caz: femeie crestina, dupa multe plansete si rugaciuni, si-a gasit barbat si l-a luat de sot, dar tot necredincios.
Dupa casatorie, s-a culcat pe o ureche vizavi de credinta, si a sa si a celuilat (care cu atat mai mult necesita o atentie speciala)
Copii? Mai incolo. Bine ca are relatia (vezi, relatie adusa la rangul de idol).
Si problemele au inceput: el ca sa-si faca viata "exciting" s-a pucat de jocuri de noroc, bautura si nu mult dupa a ajuns si la alte femei.
Binenteles, s-a ajuns la divort pentru ca desi i s-a dat sansa unei reconcilieri, el a refuzat-o pentru ca... si-a dat seama ca nu stie ce vrea de fapt de la viata, dar deocamdata varianta "exciting" se pare ca l-a satisfacut mai mult decat ideea de familie.

Alt caz: relatie de concubinaj.
El descopera pe Hristos si se pocaieste la un moment dat, dar o data cu asta nu reuseste sa mai vada in ea decat ispita si cadere si se despart definitiv si probabil ireversibil, el dorindu-si mai mult calugaria decat o potentiala casatorie.
Nu stiu cat de mult si-a dorit relatia cu el la inceputurle ei, dar in mod sigur despartirea nu i-a picat bine.

Asadar nu plange ca nu stii dupa ce plangi, ca s-ar putea sa plangi mai mult obtinand ce ceri decat pierzand ceea ce ti se pare o mare oportunitate din perspectiva faptului ca ai cunoscut altele mai rele.
Si pune-ti viata ta in ordine mai intai, ca ai mult de lucru.
Timp pentru a fi mama, mai ai, dar nu trebuie sa te culci pe o ureche.
Roaga mai bine pe Dumnezeu sa-ti spuna in ce directie sa o apuci, sa se faca voia Lui si mai ales, asteapta sa se implineasca in pacea inimii tale.