[Mihailc]

Nu ştiu de ce unii colegi de forum simt nevoia irepresibilă să-şi deverseze veninul pe fiecare nou sosit pe forum, de parcă le-ar fi trăit şi cunoscut pe toate.
Problema lui Gabriel nu face parte din categoria acelora care trezesc compasiune unanimă. El suferă de singurătate, într-o formă aparent banală pe fondul unor complexe de inferioritate şi dificultăţi de comunicare. Rezolvarea acestor neajunsuri nu e tocmai uşoară şi devine tot mai dificilă odată cu trecerea anilor, înaintând încet dar sigur spre deznădejde.

Cu siguranţă el trebuie să-şi schimbe mentalitatea, fiindcă nu poate arunca la nesfârşit vina pe alţii în timp ce-şi contemplă, în solitudine, propria excelenţă umană, cu desăvârşire "învizibilă" în exterior.

Şi-apoi nu cumva ne place tuturora infinit mai mult să fim "beneficiarii" şi nu "furnizorii" iubirii?