Citat:
În prealabil postat de sophia
Pe de alta parte nu prea inteleg obiectiile voastre la eutanasie. Pai daca vad pe aici o gramada de pareri (chiar de preoti) care sustin ca moartea este ceva frumos, bun, ca se duc la Dumnezeu, ca este tot o viata, cum interzici oamenilor chinuiti sa nu si-o doreasca, sa scape de suferinta?
|
Nici eu nu inteleg la ce te referi. Consideri ca ce ai zis mai sus, se aplica si in cazul in care suferindul e lasat sa-si ia singur viata ?
Citat:
În prealabil postat de sophia
Decizia de moarte este a lor. Si daca vor s-o faca, o fac si singuri pana la urma (se sinucid)
|
Lasam la o parte daca a fost sau nu consiliat eficient.
Daca te opreai la timp, imediat dupa ideea ca suferinzilor trebuie sa li se acorde mult mai multa atentie, si n-ai mai fi adaugat fraza de sus, nu ai fi lasat impresia ca, atat uciderea unui suferind (eutanasia), cat si sinuciderea sau a nu face nimic impotriva daca el vrea sa se sinucida, sunt preferabile suferintei, idee total neortodoxa. Asta sustii? Ca in loc de suferinta, mai bine ori ucidere, ori sinucidere? Repet, sa presupunem ca a fost epuizat tot ce tine de consilierea suferindului.
Suferinta e cel mai bun mod prin care omul poate ajunge la cainta mantuitoare, cea care-l duce la Dumnezeu, iar refuzul incrancenat al suferintei, atata cata ti-o da Dumnezeu, duce de multe ori la revolta si hula impotriva Lui, si in cele din urma la pierderea mantuirii.
In unele cazuri, suferinta copiilor e modalitatea prin care parintii se intorc catre Dumnezeu, asa incat daca Dumnezeu o ingaduie, e pentru indreptarea parintilor.
A suferi si a muri fara Hristos nu e acelasi lucru cu a suferi si a muri cu Hristos. E contrariul. Cu consecinte pentru o vesnicie.