Intradevar, la inceput marii industriasi si finantisti germani l-au sprijinit pe Hitler, pe care il vedeau ca o alternativa in fata pericolului unei revolutii bolsevice, in conditiile in care, la începutul anilor 30, populatia Germaniei era profund nemultumita fata de regimul republicii de la Weimar.
Apoi si marea finanta mondiala (dominata in buna parte de evrei) l-a sprijinit pe Hitler, in ideea de a-l putea manipula (atunci multi credea ca Adolf Hitler- caporalul frustrat de la 1918 si cu evidente labilitatile psihice- poate fi usor manipulat).
Si marile puteri de atunci nu au ezitat sa sacrifice tarile mici din estul si centrul Europei (POlonia, Cehoslovacia, Austria, Romania, tarile baltice).
Marea Britanie era preocupata in primul rand de imperiul sau colonial (chiar si in 1940 mai erau voci la Londra care inclinau spre o pace cu Hitler).
Franta era macinata de lupte politice interne, iar conducatorii politici si militari francezi (cu exceptia lui Charles de Gaulle) inca mai traiau in iluziile primului razboi mondial.
SUA aveau interese in primul rand in zona Pacificului si a Americii Latine si mai putin in Europa. De altfel, daca n-ar fi fost atacul de la Pearl Harbour, probabil congresul SUA nu ar fi fost de acord cu implicarea SUA in razboiul din Europa. Se pare ca ofiterii contraspionajului american (prin masina de cifrat Magic) interceptasera mesajele japonezilor din care reiesea clar ca Japonia va ataca, insa presedintele Rooswelt cu toate acestea nu a transmis comandantilor militari aceste lucruri!
Hitler a facut greseala fatala sa atace URSS , iar Japonia sa atace SUA! Din acel moment-tinand cont de superioritatea zdrobitoare in resurse (petrol, carbune, minereuri, furnituri, umana)a aliatilor- era clar care va fi soarta razboiului, fiind doar o chestiune de timp.
|