Citat:
În prealabil postat de Hector
Si care, ma rog, sunt acele canoane.
Sensul cu care spui un lucru este ceva si erezia este altceva. Le cam amesteci!
Sf Lavrentie al Kernigovului vorbeste despre preotii care schimba(au) lucrurile de la sine putere, din lene de cele mai multe ori.
In cazul unei carti editate cu binecuvantarea ierarhului/sf sinod, nu se pune aceasta problema. Sfantul Sinod are cea mai mare autoritate in biserica si poate sa stabileasca diferite nuantari. Daca e sa ne luam dupa ce zici tu, pai nici traduse nu ar fi trebuit sa fie cartile, ci slujbele facute in limba greaca. Eventual greaca veche.
|
Iertare frate !
Eu sunt un ticalos si un pacatos de pica cerul pe mine ! Un vanitos si un cverulent de nu cred ca ai mai vazut inca 2 asemenea mie pina acum.Si nu stiu nici greaca veche, nici slavona comatoasa, nici chilirica moarta... abia de stiu bine cite ceva de prin limba mamei mele !
Un ingimfat si un incurcat in multe feluri de pacate, un venetic care crede ca stie mai toate lucrurile de pe pamint(fara ca macar sa fi avut curiozitatea sa se aplece spre toate acestea cu sirg !)si care duhneste de neostoire, imbrincit pururea de aroganta de a-i invata pe altii fara nici macar o retinere ori frica de Adevar .
Iertare frate... iertare !
Probabil ca pt. asta nici nu vad drumul drept in legatura cu subiectul propus si cu atentionarea pe care o speram eu.
Insa imi place postul tau . Si vad forta care transpare din el, suflul bun care ii sta in spate . Este un privilegiu o asemenea ocazie !
Pt. aceasta te rog sa imi ingadui sa iti pun citeva intrebari . Ca le pun din toata inima. Poate, poate ma mai indrept si eu !
Uite , sa luam zicerea asta si sa mi-o talmacesti putin :
"
Sensul cu care spui un lucru este ceva si erezia este altceva. Le cam amesteci!"
Eu ma gindeam ca sensurile in care poti spune un lucru sunt nelimitate . Mai ales sensurile figurative, alegorice, dar prin care totusi poti spune f. bine orice realitate sau filosofie. Adica, sensul este ceva, da, dar in acelasi timp trebuie sa ai mare grija sa nu mai fie si altceva deoarece lucrurile nu stau chiar asa usor: ca una este una si alta-i alta !
Ca urmare, cel putin un sens daca nu mai multe pot fi f. bine si erezii cu orice lucru si la orice moment. Ca de aceea trebuie avut mare, mare grija la ce scoatem pe gurita. Sau cum spunea apostolul Pavel si mai nou si Sf. Serafim Rose : ca pt. fiecare (inca o data , atentie !) dar pt. fiecare cuvint rostit vom da mare socoteala !
Lucrurile pot fi separate (sensul de erezie) dar la fel de bine pot fi si legate de te si miri cind iti arata altul ca esti in erezie incit te crucesti (ca tu deobicei nu vezi . Nici un eretic, mai mare sau mai mic, nu a trait niciodata convingerea ca el este eretic, adica nu a vazut asta, ci din contra, ca este un profund cugetatator, un luminat , un corect, deoarece respecta lucruri scrise de nu stiu cine, desi Hristos ne atentioneaza atit de frumos ca putem cadea pe nebanuite in situatia: ca vedem si nu pricepem si ca auzim si defapt nici nu intelegem ce auzim... mai ales cind nici nu ne intereseaza... Sti cum suntem? ca in zicala cu mincatul usturoiului! Dar de bagat ne bagam ... ca ce ne costa ?!)
Deci, eu fiind asa cum am scris mai la inceput,adica neavind puterea de a intelege singur, tu defapt ce vrei sa spui cu afirmatia asta a ta asa de incilcita?
In alta ordine de idei si pt. alti useri :
chiar nu este nimeni care sa faca deosebirea dintre "sa binecuvinteze" si "sa binecuvinteze" cineva ? Cu scrierea corespunzatoare a cuvintelor la care m-am referit eu ?
Eu cred ca fiecare adult stie ce insemneaza sa cuvintezi bine, sa vorbesti bine , adica corect, drept, la obiect,sincer, pe fata, folosind sensul direct al exprimarii, corect si gramatical, ca oamenii scoliti, instruiti... asa, cam cum am fi noi, s.a.m.d.
Cum dealtfel cred ca si fiecare crestin cunoaste ce este o binecuvintare, adica ceva mult mai mult decit o vorbire corecta, dreapta, la obiect. Fiecare cunoaste ce insemneaza sa nu ai binecuvintarea(exprimat in mod cu totul simplist ca " ingaduinta" sau chiar mai mult, ca : "ingaduinta plina de dragoste si bucurie, de sustinere si acceptare" a lui Dumnezeu fata de noi fiecare) sau sa o ai pt. tot ceea ce gindesti si implinesti zi cu zi, din partea unui Dumnezeu care mai ales nu cuvinteaza, nu vorbeste asemenea oamenilor, nu binecuvinteaza.
Cu adevarat, semnificatia, sensurile, bogatia de sensuri, profunzimea notiunii de binecuvintare este mult de tot departata de cea de a vorbi bine, adica, a binecuvinta (scrisa cu "i" cu punct deasupra).
Ba mai mult, in plan faptic, depasind modul de exprimare verbal, adica folosul, rezultatul practic al celor doua actiuni diferite in sens si fapta, diferenta este si mai semnificativa !
Ce este asa de greu de priceput si de ce, deobicei, stirneste atita revolta un asemnea subiect ?
Sau mergind si mai departe pe idee, pe sensuri : de ce editiile moderne, astea girate de Sf. Sinod,acesta atit de invocat ca si o pavaza impotriva cinestiecui, au inclocuit multe sensuri, nu cuvinte (bine ! si cuvinte, dar sensurile sunt cele mai importante, ca despre asta vorbesc !) ci sensuri, din cartile mai vechi de cult ? Rele si gresite au fost acelea si bune s-au facut acum toate si noroc cum ca s-au indreptata acum ca altminteri cine stie de cind zaceam in "inselare". Tot timpul omul contemporan a suferit de o forma grava de cancer spiritual intretinuta de ispititorul, prin care el se crede mult mai destept si mai frumos decit cei din trecut, care vai de ei amaritii, erau atit de prosti... dar atit de prosti si de neputinciosi ca nu aveau computere si navete cosmice, incit ne si miram cum de le mai bateau inima !
Numai ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa !
Iau un exemplu cu totul la intimplare de pocire intentionata a traducerilor Septuagintei in romana si ma gindesc la editia facuta de "marele" dascal Gala Galaction si pretenarul sau .... nomina audiosa, despre care se stie in prezent(despre traducere, desigur !) ca este tare mult defectuoasa dar ca bine inteles ca a fost aprobata de marele si infailibilul sinod, ca toate cartile deopotriva, bune sau nebune.
Si exemplele pot continua cu traduceri, corectari si recorectari defectuoase in esenta si mai ales intentionate din alte si alte carti de cult.
Dar intrebarea adevarata este : de ce se face asa ceva din timpuri trecute si mai ales cui slujesc astfel de lucruri ?
Stiu in mod clar doar cei care pun la cale asa ceva (ca intimplator nu este nimic, ci din contra, "binerinduit") iar ignoranta crasa si inradacinata a poporului "dreptmaritor" este garantia reusitei lor !