Citat:
În prealabil postat de Fani71
Lectiile de catehizare merg foarte repede; parintele Mina e ingaduitor si nepretentios, si e drept ca si eu ma dovedesc a cunoaste destul de multe. Cei trei preoti se sfatuiesc intre ei, apoi vin sa ma intrebe, ce vreau sa fiu, catholic sau ortodox. Le respund fara sovaiala ca ortodox. Foarte bine. Ma va boteza calugarul . Dar cei doi Greco-catolici vor asista la botez si ca un omagiu pentru credinta lor si, ca o dovada ca intelegem cu totii a da viata ecumenismului intr-o vreme in care Ioan al XXIII-le e pe tronul pontifical, voi rosti crezul in fata preotilor catolici. Toti trei imi cer sa ma consider botezat in numele ecumenicitatii s sa fagaduiesc a lupta – daca-mi va fi dat sa ies din inchisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce fagaduiesc din toata inima." 84-89
|
Cred ca realizezi cat de speciale au fost acele circumstante, nu?
Si oare de ce a ales sa fie ortodox si nu "crestin ecumenic" sau ceva de genul?
A fost oare o alegere intamplatoare?
In cazul lor, naivitatea era de inteles, erau uniti omeneste in primul rand, prin amenintarea comuna.
Din cate imi aduc aminte insa, asta nu le anula constiinta identitatii confesionale, aveau loc din cand in cand dispute in acest sens.
Este destul de greu insa sa intelegi si mai ales sa accepti ca exista astfel de bariere care vin parca intr-o contradictie flagranta cu latura umana a relatiei ce exprima dimpotriva, o unitate cvasi-desavarsita (inca o data, avand in vedere circumstantele si amenintarea comuna).