In istoria torturilor, Pitestiul detine o macabra intaietate. Aici s-au aflat fata in fata demonizatul Eugen Turcanu cu cel numit de atunci "sfântul închisorilor". Avertizat de un gardian mai uman, Valeriu Gafencu se astepta la proba marii lepadari de trecut care i se pregatea.

Intr-adevar, seful reeducarii a navalit curand in celula lui, intovarasit de doi batausi, solizi, cerandu-i sa nu mai faca "pe Apostolul Hristos aici, unde toti au devenit atei prin vointa mea". I s-a raspuns ca toate sunt trecatoare in aceasta lume in care cel ce-i vorbeste este doar o unealta a diavolului. I s-a mai adaugat urmatoarea precizare:

"Eu sunt pregatit pentru moarte de cand am descoperit cel mai mare adevar al lumii, dragostea lui Iisus Hristos care a rabdat toate loviturile, toate jignirile, pentru a ne aduce noua credinta adevarata, a ne aduce dragostea netarmurita fata de noi, oamenii, de a rasplati jignirile, loviturile, schingiuirile si moartea, spunand: "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Dupa ce seful l-a izbit cu pumnul pe neasteptate, ceilalti tortionari l-au batut cu palmele, cu pumnii si cu picioarele, intrebandu-se la sfarsit daca mai traieste. Altii l-au ridicat de jos, iar Turcanu a racnit: "Vrei sa traiesti? Injura-L pe Hristos!"
Fermitatea credintei nu s-a lasat asteptata:

"Nici pentru o mie de vieti nu fac ce-mi ceri tu, Iisus este Dumnezeul cel vesnic. Iarta-i, Doamne, ca sunt doar unelte!"
Dupa pumnul primit de la Turcanu, sangele a tasnit din gura lui Valeriu, care s-a prabusit pe dusumele. Cand s-a ridicat din genunchi cu ultimele forte, el s-a inchinat si a rostit o rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, primeste pe pacatosul Valeriu in imparatia Ta si tuturor railor da-le lumina din marea Ta bunatate."

A fost transportat imediat la infirmerie, dar nu a murit atunci.
De pe urma acelor groaznice maltratari la care s-au adaugat frigul, foamea ai alte lipsuri, Valeriu Gafencu s-a ales cu o tuberculoza la plamani si cu reumatism generalizat. Transferat la Targu Ocna, desi nu se putea tine pe picioare, acest om sfant hranea cu lingura pe bolnavii tintuiti pe patul suferintei si le curata scuipatorile. Prin incurajari ca sa nu cada in deznadejde, prin practicarea milei si a smereniei crestine, el ii hranea si sufleteste. Celor care il cainau pentru torturile reeducarii de la Pitesti, el le dadea pilda Mantuitorului Hristos. Nici pe drumul Golgotei, nici pe cruce, acesta nu S-a vaitat si nu a protestat.