Citat:
În prealabil postat de AlinB
Pai binenteles ca nu se intampla asa ceva.
Romano-Catolicul nu o sa zica ca pentru el esti crestin de mana a doua.
Nici nu o sa recunoasca ca pentru el nu exista deplinitatea credintei in biserica ta.
Desi asta gandeste, asta predica in biserica lui.
Dar o sa te cheme sa te rogi impreuna, sa-ti arate ca el este crestin, ca sa-l accepti ca atare, ca vreti sa fiti in unitate, etc.
O sa-ti faca cunostinta cu oameni de a-i lor, foarte de treaba, nimic de zis - iti merg la suflet. Ca oameni.
Tot respectul pentru ei, i-am ajutat si i-as ajuta oricand.
Dar adevarul de credinta e mai presus decat ce face cutare sau cum pare cutare, judecati din perspectiva noastra, de oameni sensibilosi si afectuosi.
Dar nu o sa-ti spuna niciodata verde in fatza ce gandeste, ca el vede unitatea nu coborandu-l pe Papa de pe piedestal, ci ducandu-te pe tine la picioarele lui.
De asta spun, ca in spatele aparentelor nobile intentii declarate, se ascunde multa ipocrizie, si practic totul se rezuma la aceasta mare ipocrizie, orice pas in plus nu poate inseamna decat convertirea unuia la credinta celuilalt.
Sau mai rau, o adevarata blasfemie, ar fi comuniunea euharistica in acesta ipocrizie.
|
Si la ortodoci este ipocrizie in miscarea ecumenica. Si ei zambesc adesea pe fata si dupa aia vorbesc cam ca voi. Asta nu este un lucru bun, desigur. Ar fi mai bine sa se vorbeasca mai deschis, in multe cazuri.
Pe de alta parte,
modul diferit in care catolicii si ortodocsii (ca sa vorbim acum numai de ei) vad unirea posibila nu este un secret pentru miscarea ecumenica;
este chiar unul din subiectele de discutie. Exista diverse documente in acest sens.