Citat:
În prealabil postat de Fani71
Cine da vina pe interlocutor acisilea?
Te rog, totusi, masoara-ti cuvintele. Sau dovedeste-le, nu zicand ca daca nu inteleg ce zici, este deja o dovada ca nu sunt ortodoxa (poate spune Laura ce fel de pseudoargument este asta, ca vad ca le are mai proaspete in minte ;-)).
Ca nu am, probabil, un foarte inalt nivel duhovnicesc si poate de asta nu
inteleg ce te-a deranjat pe tine in formularile mele, nu vreau sa neg. Dar atunci vrei sa spui ca este ortodox doar cine a ajuns pe culmile sfinteniei?
Sunt ortodoxa si nu doresc sa fiu altceva. Sau, ca sa spun cum i-a sfatuit parintele Sofronie pe tinerii care veneau la cateheza sa raspunda daca cineva ii intreaba daca sunt ortodocsi, 'Nu spuneti 'sunt ortodox', spuneti 'incerc'.
Ceea ce am spus despre Inviere a fost in sensul 'ne-normalitatii' mortii si 'normalitatii' vietii din punctul de vedere al lui Dumnezeu, si in sensul ca pe Dumnezeu nu il poate atinge moartea, El fiind vesnic si atotputernic. Provine din cea mai patristica teologie ortodoxa aceasta idee. Ca putem numi invierea minune, intr-un alt sens, nu neg.
Poate ar fi trebuit sa spun ca ce este surprinzator si depaseste intelegerea umana este cum Dumnezeu a putut sa asume natura umana cazuta pana la moarte. Iar invierea (deci faptul ca a invins moartea) nu este surprinzator, El fiind Dumnezeu.
Daca studiezi de exemplu textele liturgice ale sarbatorilor, vezi ca cele mai multe figuri antinomice (deci, care arata cum este depasita mintea si limba omeneasca cand incearca sa exprime aceasta taina) sunt folosite in legatura cu intruparea si consecintele ei in lumea inclusiv cazuta, nu cu invierea lui Hristos. (am scris candva o lucrare despre asta si de asta ma gandesc acum la textele liturgice ca exemplu)
|
Unde nu-i înțelepciune, măcar cumpătare de-ar fi.
Dacă în general îmi place să întorc cuvintele și să mă joc îndeajuns cu ele, când vine vorba de lucruri atât de CLARE - pt mine - nu stau să îndesesc dialogul de dragul vorbei și atât. Multa vorbă inutilă, cu sens denaturat, se apropie foarte tare de modul de-a dialoga al protestantului.
Că ești ortodoxă, garant ți-o fi cristelnița. Eu ți-am spus că MIE nu îmi pari a fi, oricât te-ai declara că ești. Pentru mine, spun a X-a oară, nu ești.