Am citit zile acestea Actul de canonizare a Cuv. Siluan Athonitul. Mi se pare deosebit de sugestiva introducerea cu caracter general facuta de Patriarhul ecumenic Dimitros I la acest act de canonizare, expunandu-ni-se astfel motivele pentru care se fac canonizarile:

"Este in mod firesc si extrem de folositor pentru Biserica, in totalitatea ei, de a cinsti dupa plecarea lor din aceasta viata pe cei care s-au distins in practicarea virtutilor cand traiau in trup, de a-i onora si de a-i praznui prin slujbe anuale si cantari de lauda; caci cinstirea adusa celor care au trait in mod virtuos se rasfrange asupra lui Dumnezeu Insusi, care este izvorul a toata virtutea in oameni, dupa cum ne invata Grigore Teologul. Iarasi, slavirea faptelor bune indeamna si impinge pe lenesi si nepassatori sa dobandeasca mai multa virtute si ii face sa tinda mai mult spre bine pe cei care deja isi indreapta catre ea ostenelile."