[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Sophia, te-ai speriat? Foarte bine !

În articolul ăsta am să fiu foarte aspru !

Rar scriu acest tip de răspuns, dar aici, acum, trebuie ! "cel ce urăşte certarea este nebun" - Pilde 12, 1.

Dacă s-a speriat şi Glykys e şi mai bine. Asta am şi vrut. Pentru că o iubesc ! Cum te iubesc şi pe tine şi pe toţi, după puţina mea iubire. Dar acum trebuie asprime, neruşinatelor !

Frază nenorocită la adresa unei fete, zici ? Cum îmi permit spui ? Copilă neroadă, ca tine multe sunt şi vor mai fi. Ca "Glykys" iarăşi. E plină lumea de voi, guralivelor ! Şi vă miraţi apoi, tot voi, de tot necazul ce îl aveţi, mai daţi vina şi pe alţii, sau mai grav, pe Dumnezeu !

Găsiţi voi, în aroganţa voastră, marele echilibru între cele din lume şi creştinism, psihologie şi alte ciudăţenii şi iubirea creştină cu care ar trebui să-l ajutaţi pe "fallen" (trad. căzut), mai rău îl afundaţi le recomandaţi ca fiind bune şi mai grav, le recomandaţi înaintea Iubirii şi mai şi credeţi că faceţi bine, surioare neruşinate ce sunteţi, dar contraziceţi prin atitudinea voastră bolnavă, Cuvîntul: "Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece." I Corinteni 7, 31
Veţi spune poate, cum adică? Uite şi mai explicat: Nu se poate să slujiţi şi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6, 24 şi Luca 16, 13) Adică punînd psihologia ca recomandare principală, puneţi pe mamona prioritar. Atunci nu faceţi asta pe un forum creştin, pentru că aici îl ajuţi creştineşte, dacă ştii şi dacă poţi. Dacă nu, măcar nu îl afunda ! Dacă nu poţi face cuiva un bine, măcar nu-i fă rău. Şi mai spune: "Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor" (I Corinteni 10, 21) Adică ori, ori ! Trecînd peste imaginea diabolică a articolului, oare putem spune că ce este scris în acel articol este din paharul Domnului? Comuniunea Domnului cu noi? Nu putem spune. Şi-atunci unde-i îndrăzneala ta, neruşinată fată Sophia ?

Problemă mare nu e că citiţi prostii de pe internet, dacă va-ţi şi putea da seama că sunt stricatoare de suflet, de mîntuire şi greşite! Dar ce mai cu atîta mîntuire, nu? Problema mare apare atunci cînd le mai şi credeţi bune, şi mai grav, le mai şi daţi şi la alţii de bune! Mai şi susţineţi întunericul unui articol, înconjurat de alt întuneric diavolesc, îl îmbrăcaţi în cuvinte "medicale" şi vă da-ţi de ceasul morţii apoi, culmea tot voi, că vai! ce bine a-ţi spus voi şi ce greşit spun alţii.

Vrei să fiţi a lumii ? Mergeţi nebunelor ce sunteţi şi fiţi ale lumii ! Dar cu Hristos nu mai aveţi treabă. Dacă vreţi însă cu Hristos, bine-aţi venit, dar lumea o să vă urască. "Dacă vă urăşte pe voi lumea, să stiţi că pe Mine, mai înainte decît pe voi M-a urît. Dacă a-ţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte." Ioan 15, 18-19.

Fată! Ce i-am spus eu, e mîngîiere, faţă de ce spune Scriptura! Dacă sminteşte cineva pe aceştia mai mici (în credinţă), mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare (Luca 17, 2) Deci trebuia să-i spun să-şi lege o piatră de moară de gît şi să se arunce în mare? Putem fi ispitiţi în prostia noastră, să spunem că suntem învăţaţi la sinucidere. Vai nouă! Nu! Scriptura e plină simbolism, cu înţeles mult mai adînc faţă de înţelesul care se citeşte. Nu se referă la piatra propriu-zisă legată de gîtul unui om ce se aruncă în mare, ci că pentru cel care sminteşte pe altul, sminteala îi este ca o piatră, ce şi-o leagă singur de gît, şi în apă fiind, nepotrivit pentru oameni, este lipsa aerului, lipsa vieţii, deci moartea sufletului, duhovnicească, pierderea Împărăţiei Cerurilor. De ce zice că mai bine asta decît sminteala? Adică mai bine să-ţi pierzi tu sufletul dacă asta vrei, dar să nu îl pierzi pe lîngă al tău şi pe-al altora, cu smintelile ce le spui. Asta-i un aspect.

Nicio ortodoxie din lume nu-mi dă dreptul să mustru? Fată fără minte ! Numai gură mare ai, dar ce grăieşti cu ea, nu zideşte, ci dărîmă. În primul rînd Îl avem exemplu pe Hristos, care a numit pe unii, care meritau, pe bună dreptate, "pui de vipere", de năpîrci, şerpi, morminte văruite pe dinafară. Dar tot cu iubire a spuso, El fiind Iubire, ca să-i îndrepte. Pe unii i-a îndreptat, pe unii nu. La alţii a luat zbiciul, şi i-a dat afară din templu, că făceau bişniţă acolo. Dar tot îi iubea, şi pentru ei, avea să moară mai tîrziu, răstignit pe Sfînta Cruce. Şi tu? Mucoasă încă, ca şi mine, dar te ridici cu prostii să pierzi sufletele mai multora care citesc "bijuteria" de articol al psihologiei. Şi dacă eu o avertizez că dacă tot aşa o ţine, nu-şi va găsi liniştea, nuşi va găsi perechea, nu va rămîne însărcinată din cauza blestemăţiilor ce le citeşte, şi o va duce rău în viaţă, pentru depărtarea ei de Iubire, tot eu greşesc, aşa-i ? Desigur, am greşit că n-am scris articolul ăsta de la început, decînd am văzut articolul de psihologie al surioarei "Glykys", echilibrata.

Pentru "Glykys", Sophia si "Fallen", Sfîntul Ignatie Brianceaninov - Despre înşelare :




"Bucuraţi-vă pururea" - I Tesaloniceni 5, 16.