Doamne ajută.
Surioară Laura, nu te cunosc, n-am citit nimic de la tine, dar am aflat cîteva lucruri din acest ultim post al tău.
Dacă ai absolvit teologia, de ce nu ești demnă de lucrul ăsta? Cum altfel poți fi demnă decît prin mărturisire? Care nu e tot una cu a te lăuda. Anume, de ce nu începi, sau măcar să termini posturile tale cu salutul-rugăciune "Doamne ajută"? Și să nu te consideri cu gîndire profundă, că te vei privi superioară, pe alții josnic, și vei cădea din staulul mîndriei tale. Fi atentă la tot ce ai în suflet și în minte.
Apoi ai vorbit că nu-ți place obediența. Care înseamnă ascultarea. Primul neascultător a fost lucifer. Singura posibilitate de a nu asculta de un ierarh, preot sau diacon, este cînd el cade în erezie. Și se numește sfînta neascultare. Ori în lipsa ereziei, orice ar face, nu îl judeci, și iei ce e bun de la el. Cum și Sfîntul Apostol Petru s-a lepădat de 3 ori de Hristos. Dar luăm ce-i bun de la el. Pocăința de după lepădări. Deci obediența e minunată, aduce smerenie și belșug de iubire, cînd vedem pe Hristos în orice om, și îl slujim pe un om, ca pe Hristos. Multe de spus aici, dar lăsăm așa.
Am mai văzut că ești nemulțumită cînd ești atacată. Păi ce creștină mai ești tu atunci? Bucură-te, iubește-i, roagă-te pentru ei, pentru ce-i ce te atacă. Poartă-le slăbiciunile, dacă ești mai tare ca ei. "Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși" - Romani 15, 1. Rabdă-i, deci. Ajută-i. Ridică-i. Mustră-i. Dar mai presus de orice, iubește-i și dă-ți și viața pentru orice om. În fond, fiecare vrea binele celuilalt, doar că în felul lui propriu, care, în realitate dacă ajunge să facă rău, în loc să facă bine, trebuie atenționat și ajutat.
Spui că cineva a fost jignit. Personal, n-am văzut nicio jignire. Cînd spui unui om sectar, dacă e în neo-protestantism, atunci chiar e sectar, sinonim cu confesiune neo-protestantă. Nu poate primi amendă un om, sau să fie dat în judecată că l-a numit pe alt om sectar, în loc de "că aparține de confesiunea x, y, z". E sectar și-atît. E Adevărul. Mai poți adăuga eretic.
Iar dacă ești numită pe nedrept sectar, atunci e prigonire, primești încercări și îți aduni cununi și biruințe.
Iar dacă te referi la mine, că am ridicat numiri ca nerușinat sau nebun, acestea nu sunt jigniri. Nerușinat, înseamnă că nu are rușine, e lipsa rușinii în atitudinea lui, ei. În sinea ei, a lui, poate e un om minunat, dar atunci, în acele clipe, nu a avut rușine, deci nerușinat(ă). Sau nu a avut bunătate, nu a făcut binele, deci fără bine, bun, e nebun, sau nebună. E adevărul. Nu e jignire. Jignire poate fi nesimțit, că lipsa simțurilor, nu se poate dovedi întrun post pe forum, iar sufletul nu poate fi fără simț, simțul ținînd de cele materiale, fără raportarea lui, ca aluzie, la cele spirituale, cînd, atunci, nu mai poate fi jignire. Iar cu psihologia nu am nimic, atîta timp cît nu are pretenții să învețe mai bine ca creștinismul. Cînd are pretențiile astea, îi dovedesc că eșuează lamentabil.
Și să închei în nota topicului, să nu uităm de minunata carte a părintelui Cleopa, despre Vise și vedenii.
Am zis că nu mai scriu, dar uite că trebuie, din iubire, să revin. Mînca-v-ar Raiul !
Bucurii.