Intradevar, inainte de razboi, Germania nazista si URSS au colaborat, inclusiv pe plan militar, cei doi dictatori- Stalin si Hitler- intelegandu-se foarte bine, culminând cu pactul Ribentrop-Molotov. Ambii urmareau impartirea sferelor de influienta in Europa.
Dupa ocuparea si impartirea Poloniei, Stalin nu avea nici un motiv sa atace Germania nazista, obtinand toate teritoriile pe care le vroia (parti din Finlanda, tarile baltice, estul Polonia, nordul Bucovinei si Basarabia).
Apoi Stalin era ferm convins ca Hitler nu va ataca URSS, deoarece nu-si imagina ca Germania va repeta greseala din primul razboi mondial, luptând pe doua fronturi.
Desi a fost avertizat in repetate rânduri de serviciile de informatii sovietice (Richard Sorge din Japonia, asa-numita Orchestra Rosie din Elvetia), Stalin a crezut ca sunt provocari ale spionajului britanic si nu a luat nici o masura pentru pregatirea de lupta a Armatei Rosii.
Mai mult, pentru a nu-l provoca pe Hitler, Stalin a interzis doborârea avioanelor de recunoastere germane ce survolau teritoriul sovietic. In plus in 1941 armata sovietica nu era pregatita sa faca fata atacului german, in conditiile in care multi din ofiterii si comandantii sovietici fusesera impuscati sau trimisi in gulag in timpul epurarilor din anii 30.
Când s-a produs atacul german, Stalin a ramas complet surprins, fiind incapabil sa reactioneze imediat, si abia dupa cateva zile a vorbit public la radio.
|