Eu nu zic că nu ne pasc nişte primejdii, dar cred că discuţiiile acestea suntvătămătoare, ne dezbină...Unde se mai păstrează unitatea Duhului? Dacă Îl avem pe Hristos în noi, ne mai putem teme de ceva? Nu vom şti singuri când va veni momentul acela, când fiecare va fi pus în faţa situaţiei să se lepede sau să nu se lepede de Hristos? Nu va şti fiecare ca avenit momentul acela? Adică tu să pierzi harul Sfântului Duh şi tu să nu ştii că l-ai pierdut?
Dacă punem aşa problema, înseamnă că noi nu avem clar conşiinţa ce este viaţa noastră creştină. Scopul nostru ăsta este, dobândirea harului Sfântului Duh. Cine pune întrebări legate de problema asta, ar trebui să se întrebe el, pe el, pe el însuşi, mai întâi, ce este în inima mea? Am agonsit acolo harul? Că dacă nu l-am agonisit pot să-mi pun mii de probleme şi să primesc mii de răspunsuri. Că atunci cînd se va ivi situaţia să mă lepăd de Hristos, tot mă voi lepăda de El, dacă mă va părăsi harul Sfântului Duh.
Deci, dacă nu vom avea agonisit înlăuntrul nostru harul Sfântului Duhului, putem noi să ştim oricâte, despre nu ştiu ce comploturi masonice, despre nu ştiu ce comploturi evreieşti, despre nu ştiu ce buletine, pentru că, dacă nu vom avea Harul, oricum ne vom lepăda.
Nu poţi să ai harul în tine şi să nu ştii că îl ai. Nu are rost să ne punem asemenea probleme, care mai mult dezbină, ne iau timpul, aduc între noi dezbinare, numai vătămare. Nu are nici un rost.