Sper să nu vă supăraţi că mă folosesc de acest topic şi de acest mesaj pentru a vă întreba ceva ce mă preocupă: în ce măsură suntem răspunzători, sau putem să influenţăm mântuirea celor din jur?

Încă mai consider că nu sunt egoistă, totuşi mă preocup mai mult de viaţa mea şi de problemele mele... Sper că şi de mântuirea mea... Mi se pare o mândrie să cred că eu pot/ sunt datoare să influenţez mântuirea altuia. Văd ca excepţie cazul copiilor proprii, pe care însă nu îi am ... încă... Faţă de ei aş avea datoria să îi cresc în spiritul credinţei noastre... dar chiar şi aşa, când vor face propriile alegeri, nu pot decât să mă rog pentru binele lor...

Ca să revin, care este temeiul scripturistic conform căruia un creştin ar trebui să se ocupe de mântuirea altuia?

ps nici profesoară de religie nu sunt...