In privinta Romaniei situatia era un pic mai complicata. In primul rand, Romania aveea de recuperat teritorii atat de la Antanta (Basarabia) cat si de la Puterile Centrale (Transilvania, Banat, Bucovina). In acest context era dificil de spus de partea carei aliante sa luptam.
In 1914 s-a adoptat o decizie inteleapta de neutralitate, in asteptarea evolutiei evenimentelor. La fel a procedat si Italia.
In 1916 devenisera limpede ca pentru a ne recupera stravechile teritorii romanesti si a realiza nazuinta de sute de ani a poporului roman- Romania Mare- trebuie sa intram in razboi de partea uneia dintre cele doua aliante. Desi unii politicieni ar fi inclinat spre o alianta cu Puterile Centrale, pana la urma marea majoritate a opiniei publice si a clasei politice de atunci au inclinat spre o alianta cu Antanta. ERa greu de conceput ca sa luptam alaturi de Austro-Ungaria, in conditiile când autoritatile maghiare i tratau foarte rau pe romanii din Transilvania.
Din pacate au fost mai multi factori care au contribuit la esecul campaniei romanesti din 1916
-linia extrem de lunga a frontului, in conditiile in care trebuia sa facem fata si atacului bulgarilor
-armata romana a intrat in lupta cu entuziasm, insa dotarea tehnica si logistica erau precare
-lipsa de experienta a unei parti din corpul ofiteresc
-pasivitatea si slaba coeziune a armatei ruse
-ofensiva promisa de francezi si britanici pe frontul de la Salonic pentru retinerea Bulgariei nu a mai avut loc
-materialele si furniturile trimise de britanici si francezi spre Romania prin Rusia se evaporau in drumul lor de la Arhanghelsk la Iasi.
|