[adam000]

În prealabil postat de zaharia_2009

Psihologia, care si-a luat ca domeniu de studiu si de patronaj exact ceea ce nu-i apartine(sufletul omului) face in zilele noastre tur de forta remarcabil .

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.

În prealabil postat de zaharia_2009

Ba mai mult, ei sunt cei care au introdus toxicul ideativ in viata ortodoxa potrivit careia "... daca un preot nu este un bun psiholog nu reuseste sa fie un bun duhovnic"!

Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.

În prealabil postat de zaharia_2009

este tare greu pt. un om care a fost animat de dorinta de a dobindi puterea sa intre in mintile unui om (cu acceptul acestuia, desigur) sa vada ce este pe acolo, sa il cunoasca in intimitate mult mai mult decit da voie unui preot, sa il bage in regresie temporala tocmai pt a cunoaste lucruri nebanuite si tainuite sau chiar necunoscute de subiect insasi, sa ia cunostinta si sa incerce sa manipuleze demonul din el prin aflarea a ceea ce a fost subiectul intr-o lume anterioara nasterii sale sau sa elibereze la propriu demonul din el (nu sa il izbaveasca de demon, deoarece acesta nu se teme decit de slujitorii lui Dumnezeu, ci sa il elibereze din temnita subconstientului si sa il aduca in prezet, in realitate, in constient), sa il sugestioneze pe temiri ce directii, etc. ... toate acestea in baza unei promisiuni "sincere" si tacite ca aflind toate acestea despre un om el il va proteja intotdeauna, garantat suta la suta... deci toate acestea, la care se adauga cheltuielile de scolarizare pe citiva ani, de intretinere in scoala,de vietuire propriuzisa, la care inca se mai adauga cultivarea continua a mindriei legata de ceea ce va ajunge el, de cit de priceput va deveni el in tainele oamenilor... deci toate, toate, una peste alta, cum credeti ca va ajunge vreodata un psiholog sa recunoasca, dupa un asemenea efort si rivna mindroasa, cum ca ar fi un inselat si ca defapt de suflet se ocupa cu totul si cu totul altcineva ?? Adica se ocupa Cel care il detine, care l-a creat si care il si poate mintui si reintoarce la El insusi pt a sfirsi in a fi una cu El .

Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.

În prealabil postat de zaharia_2009

Si ca sa ne mai amuzam putin inchei cu exemplul grozav de frumos si bine inteles ca fara logica, al psihologului, asazis crestin, care dupa ce face si desface el subiectul il trimite la duhovnic... pt. intregirea sedintei de "citire" psihologica !

Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).