In cazul lui Ion Iliescu situatia a fost astfel
Despre descendenta si familia sa este probabil asa cu a spus autorul postarii anterioare. Ce se stie sigur este ca tatal sau a fost muncitor ceferist in statia Oltenita.
Apoi Ion Iliescu a fost atras in tinerete de ideologia comunista, ca de altfel multi din generatia sa. A facut studiile universitare la Moscova, si intradevar au planat suspiciuni serioase ca ar fi fost recrutat de serviciile de informatii sovietice.
Este adevarat ca la vremea respectiva multi din cei care isi faceau studiile la Moscova fusesera recrutati de spionajul sovietic, insa in cazul lui Ion Iliescu nimeni pana in prezent nu a putut aduce vreo proba sau dovada concludenta in sprjinul acestei presupuneri.
Desi Ion Iliescu s-a aflat in atentia Unitatii speciale anti-KGB a Securitatii Romane, nici Iulian Vlad, nici Nicolae Plesita si nici colonelul Filip Teodorescu (oameni care daca Iliescu ar fi colaborat cu serviciile speciale sovietice ar fi aflat cu siguranta) nu au afirmat nicioadata ca Ion Iliescu ar fi facut lucrul asta (si Iulian Vlad ar fi avut toate motivele sa-l demaste pe Iliecu, fiind arestat in 30 decembrie 1989 din ordinul acestuia, de fata cu atasatul militar sovietic in Romania!)
Apoi pe parcursul anilor 70 Iliescu a criticat unele masuri economice gresite luate de Ceausescu, optând atunci pentru un socialism cu fata umana, pe acceiasi linie cu alti oameni lucizi si buni profesionisti in ddomeniul economic, precum Ion Gheorghe Maurer, Ilie Verdet, Constantin Apostol, etc.
Din pacate Ceausescu a decis sa mearga in cealalta directie-gresita, spre un comunism de tip inchis, refractar la noile schimbari ce se anuntau pe plan mondial, si care schimbari au fost mai lucid percepute de conducerea de partid si de stat din Ungaria, Polonia sau chiar China.
Ca atare Iliescu este marginalizat, fiind indepartat din functia de prim-secretar si din membrii CC-ului, si numit pe o functie modesta- director al Editurii tehnice.
Pe parcursul anilor 80, in noul context international (venirea lui Gorbaciov in 1985 la conducerea URSS) si pe fondul nemultumirilor din ce in ce mai mari a populatiei, era clar ca Ceausescu (deja complet rupt de realitate si inchis intr-un fel de colivie de aur de catre activistii de partid, lingai din jurul sau si in special de catre sotia sa) nu va mai rezista mult timp si in Romania vor aveea loc schimbari majore.
In acest context, se punea problema cine il va inlocui pe Ceausescu. Cancelariile vestice inclinau spre Iliescu (dovada si sprijinul si popularizarea sa facuta la Europa Libera), conducerea URSS si Gorbaciov inclina spre Iliescu (datorita simpatiei evidente a lui Iliescu fata de programul reformist al glasnostului si perestrokai), iar in rândul populatiei Iliescu se bucura de o anumita popularitate.
Se pare ca si conducerea Securitatii agreea varianta, iar la armata cel putin Victor Stanculescu agreea varianta.
Acum se pune problema daca ar fi existat alta varianta mai buna decat Iliescu in 1989. Sa vedem pe rand
-o propunere era Nicu Ceausescu (in folclorul urban de atunci circulând si o lozinca- sa plece taticu, sa vina Nicu). Intradevar, Nicu Ceausescu era un om mult mai deschis fata de noile conditii ecionomice si politice de pe plan mondial, decat tatal sau, cat a fost la Sibiu isi creasera o buna reputatie, si era un om integru si poate mai pragmatic ca Iliescu. Sunt convins ca Nicu Ceausescu si-a dat seama inaintea lui Ion Iliescu ca socialismul- chiar cu fata umana- pur si simplu nu mai merge. In cadrul unor interviuri date din spital, Nicu Ceausescu vorbea despre privatizare si economie de piata inca din 1990.
-apoi ceilalti membri ai PCR din generatia lui Maurer (Gheorghe Apostol, Ilie Verdet, Alexandru Barladeanu, etc) aveau deja o varsta mai inaintata.
-liderii partidelor istorice proaspat reinfiintate era si ei prea in varsta, si din moment ce nu lucrasera direct in economie si administratie inainte de 1990 nu aveau de unde sa cunoasca problemele economice existente in intreprinderi, CAP-uri sau IAS-uri.
In aceste conditii alta persoana mai potrivita care sa preia puterea in decembrie 1989, in afara de Ion Iliescu, nu prea exista.
|