Apoi raman unele semne de intrebare extrem de dubioase asupra activitatii lui Iliescu in timpul revolutiei.
Initial, sosit la TVR imediat dupa decolarea elicopterului de pe sediul CC, incearca sa incropeasca un program si sa coaguleze o conducere care sa puna cat de cat ordine in haosul de atunci (S-a creat un vid de putere! Cineva trebuia sa preia puterea!), avand sprijinul armatei (Victor Stanculescu si mai tarziu Stefan Gusa) , a securitatii (Iulian Vlad) si a militiei (generalul Romeo Campeanu), toate aceste structuri declarând ca sunt de partea poporului.
In nou-constituitul CFSN au fost cooptati si oameni sincer entuziasti care chiar credeau intr-o schimbare (Mircea Dinescu, Ion Caramitru, etc), si unele persoane venite atunci pe val (Petre Roman sau Gelu Voican Voiculescu).
Insa din pacate s-au strecurat si tradatori de tara- agenti straini dovediti cu acte (Nicolae Militaru- agent GRU), Silviu Brucan sau Emil-Cico-Dumitrescu, a caror activitate de tradare de tara si spionaj in favoarea URSS fusesera dovedita si documentata de securitate. Se pune problema in ce masura Ion Iliescu aveea cunostiinta ca acestia erau tradatori de tara.
Apoi Ion Iliescu a facut cate greseli foarte mari, care au avut ca efect morti si raniti. In primul rand, l-a numit pe Nicolae Militaru ca ministrul al apararii (desi pana atunci Victor Stanculescu se comportasera ireprosabil, iar functia trebuia preluata ierarhic de Stefan Gusa, seful marelui stat-major), apoi nu a facut nimic si a acceptat tacit zvonurile si haosul raspandit de trei indivizi (George Marinescu, Victor Ionescu si Brates) ce au generat morti si raniti, a acceptat tacit culpabilizarea pe nedrept a securitatii si militiei (desi Iulian Vlad era langa dansul si i-a explicat destul de clar ca toate cadrele de securitate si militie sunt de partea poporului si sunt in cazarmi cu armamentul depus la rastel).
Apoi Stefan Gusa si Ion Hortopan au spus ca Iliescu ar fi mers mai departe, cerand ajutor militar sovietic! Insa prin meritul lui Stefan Gusa (dar si a celorlalti membri ai CFSN) propunerea este respinsa. Oricum, chiar daca s-ar fi facut o cerere in acest sens, Gorbaciov (in conformitate cu noua doctrina militara sovietica adoptata in 1987) nu ar fi trimis in nici un caz trupe regulate a armatei sovietice (in plus in decembrie 1989 exista in Romania multi lucratori ai KGB si GRU intrati in tara chipurile ca turisti, ceea ce facea inutila o eventuala interventie a armatei sovietice).
Oricum, este cert ca cel putin un acord tacit cu URSS-ul a existat (Gorbaciov declarând in ziua de 24 decembrie la plenara PCUS ca Ceausescu a fost schimbat in Romania spre triumful cauzei socialismului). La aceea vreme si Iliescu si Gorbaciov- si chiar o buna parte din populatia Romaniei- credeau sincer ca se poate construi un fel de socialism cu fata umana, ceva asemanator cu cel incercat de Dubcek la Praga in 1968.
Gorbaciov din pacate nu si-a dat seama de eroare de apreciere facuta, pierzând conducerea URSS in fata mai abilului Eltan, insa Iliescu ulterior a fost mai realist, deja in cursul anilor 1991-1992 dandu-si seama ca epoca socialismului s-a terminat ireversibil, si a inclinat spre modelul social-democratiei suedeze, din pacate inaplicabil in conditiilor sociale si economice a Romaniei acelor ani.
|