[TINERI PENTRU ROMANIA]

RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA

Fericire şi bogăţie

-I-

Omul care munceşte, care are soţie şi copii, e un om fericit.
Situaţia sa socială, sărăcia sau bogăţia sunt lucruri exterioare lui şi nu au nicio influenţă asupra stării sale de mulţumire sufletească.
Doar omul foarte sărac şi omul foarte bogat sunt nevoiţi să facă eforturi excepţionale pentru a avea o viaţă fericită.
Cel foarte sărac suferă pentru că nu poate da alor săi un minim de bunăstare.
El e preocupat doar de lipsurile cu care se confruntă şi de necesitatea de a câştiga mai mult.
Cel foarte bogat trebuie să lupte ca să-şi apere averea sau ca să se ferească de ispite.
El are nevoie de multă energie pentru a nu se îndepărta de Familie.

Aceste două cazuri rare date la o parte, rămâne majoritatea oamenilor cu resurse nici prea mari, nici prea mici, cu poziţii sociale nici prea modeste, nici prea strălucite.
Pentru toţi în egală măsură fericirea depinde de condiţiile morale şi nu de condiţiile materiale ale vieţii lor.
Fericirea e în ei şi în fiinţele dragi de lângă ei.
Bogăţia nu are nici un rol aici.
Binele real, bucuria profundă, pură nu se pot cumpăra.
Averea şi fericirea nu sunt interdependente.

-II-

Banii ne pot oferi unele plăceri, ne pot scăpa de unele complicaţii, dar nu ne fac fericiţi.
Să recunoaştem totuşi că sunt un puternic mijloc de acţiune şi că mulţi vor să-i aibă.
Dorinţa de a face avere prin muncă onestă e firească.
Cine nu doreşte să ofere Familiei sale o situaţie materială mai bună?
Sunt înclinaţi să aibă câştiguri cât mai mari aceia a căror bunăstare se măsoară prin ce produc sau vând.

În industrie, comerţ şi agricultură interesul personal e un stimulent legitim, util interesului general.
Muncim şi producem pentru că aceasta ne e datoria dar şi pentru că ne e folositor.
Iniţiativa şi energia de care dăm dovadă contribuie mult la prosperitatea generală.
Putem spune oamenilor care lucrează în industrie, comerţ şi agricultură: „Îmbogăţiţi-vă pentru că îmbogăţiţi România.”

Dar fie că suntem bogaţi sau săraci fericirea pe care o putem dobândi e egală.
Ea depinde de raţiunea noastră şi de împrejurări.
Ea nu depinde de ce avem.
Bogaţi sau săraci, va trebui să fim la fel de morali, va trebui ca regulile vieţii noastre materiale să fie aceleaşi.
E recomandabil în toate cazurile să trăim simplu, în Familie şi să nu ne irosim în afara ei timpul, banii şi puterile.
Bogaţi, dacă nu vom fi cumpătaţi ca săracii, dacă nu vom munci ca ei, nu vom fi sănătoşi.
Lenea aduce boală, vicii şi înjosire.

-III-

E bine să ne limităm la ce câştigăm.
Altfel nu vom fi fericiţi.
Omul care are un salariu de zece mii de lei şi cheltuie zece mii cinci lei e sărac.
Omul care are un salariu de o mie de lei şi cheltuie nouă sute nouăzeci şi cinci de lei e bogat.
Totul e ca modul nostru de viaţă să se bazeze pe armonizarea cheltuielilor cu veniturile.

E necesar să rezistăm tuturor ispitelor, chiar şi celor care par fireşti, onorabile.
Ar fi periculos, de exemplu, să ne împrietenim cu persoane cu o moralitate exemplară dar mult mai bogate ca noi.
Ne vom simţi umiliţi primind mereu fără să oferim nimic, iar casa unde locuim cu Familia ne va părea un bordei când vor intra în ea unii obişnuiţi să trăiască opulent.
Dorinţa de a cheltui mai mult decât ne putem permite va fi deosebit de puternică într-o asemenea situaţie.

-IV-

O viaţă retrasă, demnă, ne-ar permite să ne punem de acord cheltuielile cu veniturile.
Dacă suntem moral ireproşabili, vom avea toată libertatea de a acţiona raţional.
Un vechi dicton spune: „Fii virtuos şi vei fi liber!”
Relaţiile mondene sunt ruinătoare.
Contrar cu ce spun unii, evitarea lor nu ne va afecta viitorul.

Aceasta se înţelege de la sine pentru cel care îndeplineşte o funcţie unde nu i se cere decât muncă fără alte restricţii.
Aceasta se înţelege de la sine mai ales pentru cel mai dependent dintre oameni: soldatul, ofiţerul de grad inferior.
Iată un ofiţer tânăr, căsătorit, care trăieşte din solda sa şi din micul salariu al soţiei.
Totalul nu înseamnă mare lucru şi nu-i permite să facă cine ştie ce impresie.
El evită din decenţă, din demnitate, raporturile sociale cu toată lumea considerând că e mai bine să-şi vadă de Familie.
Soţia e în întregime absorbită de serviciu, de grijile căminului, de copiii.
Soţul munceşte ca să se instruiască şi se dedică integral activităţilor sale profesionale.
El e un ofiţer devotat, zelos, făcându-şi meseria cu drag, cu convingere.

Să-i urmărim în carieră pe tânărul ofiţer şi pe camarazii lui mai bogaţi.
Harnicul, „sălbaticul” va reuşi mai bine ca oricine.
Existenţa retrasă nu-l va afecta.
Caracterul, valoarea şi munca fiecăruia sunt singurele care contează în viaţă.

Mondenitatea, relaţiile extinse au mai multe inconveniente decât avantaje.
Ele risipesc timp, bani şi forţe care ar putea fi folosite pentru treburi mai utile.
Ele nu sunt sănătoase pentru fizic şi moral.
Plăcerile pe care le procură enervează şi obosesc.
Simpatia şi afecţiunea joacă aici un rol mai mic ca pizma şi trufia.

-V-

Să trăim mai ales în mijlocul Familiei, să ne petrecem cea mai mare parte a timpului liber cu soţia, cu copiii.
Să ne deschidem casa unor prieteni apropiaţi, siguri, de perfectă valoare morală şi să n-o deschidem decât lor.
Căminul e sacru, să nu lăsăm să intre în această „sfântă a sfintelor” decât pe cei care merită.

În interiorul familial bine închis, bine apărat de rău, de vulgaritate trebuie să ne simţim bine.
Trebuie să organizăm acolo o ambianţă plăcută şi liniştită.
Alături de prietenii dragi, pe care-i primim uneori, avem alţi prieteni discreţi, plăcuţi, buni sfătuitori: cărţile.
Să avem cărţi bine alese, pe care să le citim singuri, cu soţia sau cu copiii când cresc.
Ele păstrează ce e mai bun, mai frumos, mai măreţ din gândirea umană şi oferă totul cu generozitate cui ştie să ajungă la comorile lor.

-VI-

Să nu neglijăm aranjarea locuinţei.
Bogaţi sau săraci, putem să ne înconjurăm de lucruri frumoase.
Un obiect elegant, cu linii graţioase, în culori discrete costă adesea mai puţin decât produsul de prost gust al unei firme renumite.
Nu putem cumpăra mobilă scumpă sau opere de artă originale? Nicio pagubă!
Fericirea noastră nu depinde de ele. Le vom contempla în magazine sau expoziţii.
Aceasta ne va forma gustul şi ne ajuta să alegem cele mai potrivite produse pentru crearea unui mediu familial atrăgător.
Vom afla astfel că o reproducere de calitate la un preţ infim face mai mult decât o pictură proastă sau mediocră.
Casa aranjată cu bun gust e un loc agreabil.
Chiar dacă nu locuim într-un palat, ne-am asigurat întreaga contribuţie a lucrurilor materiale la realizarea fericirii noastre.

E important totodată să ne folosim timpul liber pentru cultură şi pentru recreere.
Plăcerile simple, activităţile sportive sunt mai bune decât oricare altă distracţie.
Ele ne întrețin sănătatea şi buna dispoziţie, echilibrul fizic şi moral.

-VII-

Viaţa din marile aglomeraţii e dăunătoare şi cel mai bine ar fi să locuim cu Familia în aerul curat de la ţară.
Igiena corpului şi sufletului nu sunt compatibile cu viaţa la comun din blocurile stil cazarmă de la oraş.
Dar câţi dintre noi îşi pot permite o locuinţă ideală?
Din fericire altfel stau lucrurile cu condiţiile morale care sunt esenţiale şi care depind în întregime de noi.

Dordea Cosmin