La noi imediat dupa 1990 cele mai mari prostii le-a facut guvernul condus de Petre Roman
-in primul rand cretina lege 18/1991, prin care s-au desfiintat CAP-urile. A fost punctul de la care a plecat dezastrul in agricultura. De la o agricultura eficienta si moderna practicata pe mari suprafete, cu mijloace tehnice moderne si irigatii in 1989, am trecut brusc la o agricultura faramitata, practicata pe mici suprafete, cu mijloace arhaice (de la Universal-650 si combinele Gloria am trecut la sapa si plugul tras de cal), si evident necompetitiva si ineficienta.
CAP-urile trebuiau pastrate, eventual schimbate unele lucruri in modul de retribuire a membrilor cooperatori (principala nemultumire a taranilor nu era aceea ca lucrau pamantul in comun, ci ca primeau prea putine produse), inlaturate metodele birocratice de dinainte de 1989.
Desi chiar o delegatie franceza venita atunci in Romania s-a mirat de aceasta masura complet idioata de desfiintare a CAP-urile, Petre Roman a facut tot cum l-a taiat capu.
Aici propunerea lui Ion Iliescu de a se da taranilor numai un hectar iar restul sa fie lucrat in comun in cadrul CAP-ului era mult mai pragmatica.
Apoi taranii au furat si caramizile si tiglele de la grajduri, sisteme de irigatii, s-au distrus complexele zootehnice si am fost invadati de importuri de alimente de proasta calitate la preturi de dumping.
-in industrie daca întreprinderile rentabile (si erau destule la momentul 1989) se privatizau imediat in 1990 cu firme puternice serioase din strainatate, ar fi avut mari sanse sa poata functiona si produce in continuuare, deoarece in 1989 aveau piata de desfacere asigurata, comenzi destule, nu aveau datorii la bugetul de stat sau al asigurarilor sociale.
Insa tot dobitocul de Petre Roman a lansat lozinca industria un morman de fiare vechi, iar apoi au urmat greve a muncitorilor, s-au pierdut contractele si pietelle de desfacere, iar întreprinderile au inceput sa fie capusate prin firme apartinand chiar directorilor, a aparut blocajul financiar.
S-a mers pe ideea de ce sa le privatizam când le putem fura noi.
-in transportul si telecomunicatii de la un sistem feroviar foarte bine pus la punct in 1989 (unul dintre cele mai bune din Europa) am ajuns astazi la o retea feroviara aproape in paragina.
Parcul auto al fostei ITA s-a praduit, iar flota maritima (care in 1989 ocupa locul 9 pe plan mondial) a fost si ea scoasa la mezat.
-in comert puternica cooperatie de consum si mestesugareasca existenta in 1989 (si care nu era proprietate a statului, ci a membrilor cooperatori) a fost distrusa de concurenta neloiala a celor care in primii ani de dupa 1990 faceau evaziune fiscala in stil mare (garda financiara nu exista inca, era haos legislativ si noi asa-zisi patroni aparuti peste noapte vindeau marfa fara nici un fel de documente si fara sa plateasca impozitele cuvenite) si de afacerile oneroase a celor din conducerea ei.
-in turism tot Petre Roman a venit cu ideea locatiei de gestiune, care s-a dovedit dezastroasa. Cei care luau in locatie de gestiune pentru o perioada limitata bazele turistice nu aveeau nici un interes sa investeasca in modernizarea lor, stiind ca nu sunt proprietari ci doar chiriasi pentru o perioada limitata. Solutia ar fi fost ca aceste baze turistice sa fie date unor investitori seriosi (marile lanturi hoteliere din strainatate), cu obligatii clare stabilite in contractele de privatizare.
|