In tot NT am cautat, si nu am gasit absolut nimic legat de "necesitatea", nu mai zic "porunca", de a purta barba. E vorba doar de un subiectivsm cu nuante regionale, atit politice, cit si vag eclesiologice (nu rideti!), adica: in apus sacerdotii latini sunt rasi pe fata, deci acolo barbierirea laicilor a prins cel mai bine, in rasarit, preotii si monahii ortodocsi si miafiziti au barbi deseori impresionant de lungi si stufoase, ceea ce a impins masele mirenesti masculine la "cultul" barbii. Asta e tot. Modul de viata dupa poruncile divine NU include purtarea barbii ca si conditie pentru mantuire. E stupid sa se afirme asa ceva.